indemn

indemn
INDÉMN, -Ă, indemni, -e, adj. (jur.) Care nu a suferit pagube, pierderi etc. – Din fr. indemne.
Trimis de valeriu, 21.07.2003. Sursa: DEX '98

indémn adj. m., pl. indémni; f. sg. indémnă, pl. indémne
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

INDÉMN, -Ă adj. (Rar) Care nu a suferit pagube, pierderi, răni; teafăr. [< fr. indemne, cf. lat. indemnis < in – fără, damnum – pagubă].
Trimis de LauraGellner, 26.04.2005. Sursa: DN

INDÉMN, -Ă adj. (jur.) care nu a suferit pagube, pierderi, răni; teafăr, nevătămat. (< fr. indemne, lat. indemnis)
Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN

Dicționar Român. 2013.

Look at other dictionaries:

  • îndemn — ÎNDÉMN, îndemnuri, s.n. Faptul de a îndemna. ♦ Ceea ce stimulează la o acţiune; imbold, impuls, stimulent. ♢ loc. prep. Din (sau la, prin) îndemnul = îndemnat fiind de..., la stăruinţa... – Din îndemna (derivat regresiv). Trimis de valeriu, 25.04 …   Dicționar Român

  • indemn — …   Useful english dictionary

  • îndemna — ÎNDEMNÁ, îndémn, vb. I. tranz. 1. A convinge pe cineva să facă ceva, a chema la o acţiune; a îmboldi, a stimula, a impulsiona; a îmbia. ♦ refl. A se apuca de ceva (în urma unei stimulări); a se hotărî la ceva. ♦ refl. recipr. fig. A se lua la… …   Dicționar Român

  • hortativ — HORTATÍV, Ă, hortativi, e, adj. (gram.; despre forme verbale sau despre propoziţii) Care exprimă un îndemn, de îndemn. – Din lat. hortativus. Trimis de gall, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  hortatív adj. m., pl. hortatívi; f. sg …   Dicționar Român

  • imperativ — IMPERATÍV, Ă, imperativi, e, adj., s.n. 1. adj. Care ordonă; poruncitor. ♢ Mod imperativ (şi substantivat, n.) = mod verbal personal prin care se exprimă un ordin, o interdicţie, un sfat, un îndemn, o rugăminte etc. a subiectului. Propoziţie… …   Dicționar Român

  • stimulent — STIMULÉNT, stimulente, s.n. 1. Ceea ce stimulează; impuls, imbold, îndemn. 2. spec. Medicament, substanţă care excită activitatea unui organ ori sistem sau care se ia ca reconfortant împotriva oboselii. – Din stimula. cf. fr. s t i m u l a n t.… …   Dicționar Român

  • exortaţie — EXORTÁŢIE, exortaţii, s.f. (livr.) Cuvântare, discurs prin care se urmăreşte stârnirea unor sentimente, dezlănţuirea unor acţiuni etc.; încurajare, îndemn, imbold, înflăcărare, exortare. – Din lat. exhortatio, fr. exhortation. Trimis de claudia,… …   Dicționar Român

  • imbold — IMBÓLD, imbolduri, s.n. Ceea ce stimulează la o acţiune; îndemn, stimulent, impuls, bold. – Din îmboldi (derivat regresiv; modificat după impuls). Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  IMBÓLD s. impuls, îndemn, pornire, stimul, stimulent …   Dicționar Român

  • impuls — IMPÚLS, impulsuri, s.n. 1. Îndemn, stimulent, avânt (în realizarea unei acţiuni); (fiziol.) Mişcare bruscă şi momentană, determinată de acţiunea stimulenţilor nervoşi şi orientată spre executarea unui anumit act. 2. Mărime fizică egală cu… …   Dicționar Român

  • iniţiativă — INIŢIATÍVĂ, iniţiative, s.f. Faptul de a propune, de a organiza sau de a începe o acţiune, antrenând după sine şi pe alţii; însuşirea celui care îndrăzneşte sau este dispus să întreprindă cel dintâi ceva, din îndemn propriu. ♢ expr. Din proprie… …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”