- impuls
- IMPÚLS, impulsuri, s.n. 1. Îndemn, stimulent, avânt (în realizarea unei acţiuni); (fiziol.) Mişcare bruscă şi momentană, determinată de acţiunea stimulenţilor nervoşi şi orientată spre executarea unui anumit act. 2. Mărime fizică egală cu produsul dintre masa şi viteza unui corp în mişcare. 3. Variaţie bruscă, intensă şi de scurtă durată a unei mărimi variabile; impulsie. Impulsul curentului electric. – Din lat. impulsus.Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX '98IMPÚLS s. 1. v. imbold. 2. (fiz.) cantitate de mişcare. 3. (med.) impuls cardiac v. şoc apexian.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimeimpúls s. n., pl. impúlsuriTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficIMPÚLS impulsuri n. 1) Factor (intern sau extern) care îndeamnă la o acţiune; imbold; îndemn; stimulent. 2) fiz. Mărime egală cu produsul dintre masa unui corp şi viteza lui. 3) fiziol. Undă de excitaţie transmisă prin intermediul căilor nervoase. 4) Emisiune de scurtă durată a unui curent electric. impuls luminos. /<lat. impulsusTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXIMPÚLS s.n. 1. Îndemn, imbold, avânt (la o acţiune etc.). ♢ Impuls primar = impuls iniţial atribuit mistic divinităţii, căruia i s-ar datora mişcarea materiei. 2. Mişcare bruscă şi momentană, determinată de acţiunea stimulenţilor nervoşi şi orientată spre executarea unui act determinat. ♦ Tendinţă morbidă a unor bolnavi mintali de a executa acţiuni periculoase. 3. (fiz.) Mărime egală cu produsul dintre valoarea unei forţe şi timpul în care ea acţionează. [< lat. impulsus, cf. it. impulso, fr. impulsion].Trimis de LauraGellner, 26.07.2006. Sursa: DNIMPÚLS s. n. 1. forţă, imbold, stimul capabil să determine o acţiune, o mişcare. o (fil.) impuls primar = impuls iniţial imprimat de divinitate, căruia i s-ar datora mişcarea materiei. 2. (electron.) grup de oscilaţii de foarte înaltă frecvenţă care se succed periodic într-un anumit timp. 3. (psih.) mişcare bruscă şi momentană, determinată de acţiunea stimulilor nervoşi şi orientată spre executarea unui act determinant. ♢ tendinţă morbidă a unor bolnavi mintali de a executa acţiuni periculoase. 4. mărime fizică egală cu produsul dintre masa şi viteza unui corp în mişcare. 5. unitate de măsură la baza taxării convorbirilor telefonice. (< engl. impulse, lat. impulsus)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN
Dicționar Român. 2013.