exortaţie

EXORTÁŢIE, exortaţii, s.f. (livr.) Cuvântare, discurs prin care se urmăreşte stârnirea unor sentimente, dezlănţuirea unor acţiuni etc.; încurajare, îndemn, imbold, înflăcărare, exortare. – Din lat. exhortatio, fr. exhortation.

Trimis de claudia, 13.09.2007. Sursa: DEX '98



exortáţie s. f. (sil. -ţi-e), art. exortáţia (sil. -ţi-a), g.-d. art. exortáţiei; pl. exortáţii, art. exortáţiile (sil. -ţi-i-)

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



EXORTÁŢIE s.f. (Liv.) Cuvântare, discurs prin care se urmăreşte stârnirea unor sentimente, dezlănţuirea unor acţiuni etc.; încurajare, îndemn, imbold, înflăcărare. [var. exhortaţie, exhortaţiune, exortaţiune s.f. / cf. fr. exhortation, lat. exhortatio].

Trimis de LauraGellner, 19.03.2005. Sursa: DN



EXORTÁŢIE s. f. discurs prin care se urmăreşte stârnirea unor sentimente, dezlănţuirea unor acţiuni etc.; încurajare, îndemn, imbold, înflăcărare. (< fr. exhortation, lat. exhortatio)

Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN