- iniţiativă
- INIŢIATÍVĂ, iniţiative, s.f. Faptul de a propune, de a organiza sau de a începe o acţiune, antrenând după sine şi pe alţii; însuşirea celui care îndrăzneşte sau este dispus să întreprindă cel dintâi ceva, din îndemn propriu. ♢ expr. Din proprie iniţiativă = fără a fi îndemnat sau silit de altul. [pr.: -ţi-a-] – Din fr. initiative.Trimis de valeriu, 21.07.2003. Sursa: DEX '98iniţiatívă s. f. (sil. -ţi-a-), g.-d. art. iniţiatívei; pl. iniţiatíveTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficINIŢIATÍV//Ă iniţiativăe f. 1) Predispoziţie de a întreprinde primul ceva sau de a avea îndrăzneală să facă ceva. 2) Chemare la o acţiune şi organizare a realizării ei. [G.-D. iniţiativei; Sil. -ţi-a-] /<fr. initiativeTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXINIŢIATÍVĂ s.f. Faptul de a propune sau întreprinde primul ceva. ♦ Calitatea, însuşirea celui care este înclinat să lucreze, să întreprindă ceva nou din îndemn propriu. [< fr. initiative, it. iniziativa, cf. lat. initium – început].Trimis de LauraGellner, 31.07.2006. Sursa: DNINIŢIATÍVĂ s. f. faptul de a propune sau întreprinde primul ceva. ♢ însuşirea celui care este înclinat să întreprindă ceva nou din îndemn propriu. (< fr. initiative)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN
Dicționar Român. 2013.