beregată — BEREGÁTĂ, beregate, s.f. (pop.) Laringe; p. ext. gâtlej. – cf. scr. b e r i k a t. Trimis de paula, 02.06.2002. Sursa: DEX 98 BEREGÁTĂ s. v. gâtlej. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime BEREGÁTĂ s … Dicționar Român
guşter — GÚŞTER, (I) guşteri, s.m., (II, III) guştere, s.n. I. s.m. Specie de şopârlă de culoare verde, cu coada lungă, care se hrăneşte cu insecte (Lacerta viridis). II. s.n. (reg.) Gâtlej; esofag. ♦ Omuşor. III. s.n. (med.; pop.) Crup. – Din … Dicționar Român
gâtiţă — GÂTIŢĂ, gâtiţe, s.f. (reg. şi fam.) Gâtlej. – Gât + suf. iţă. Trimis de gall, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 GÂTIŢĂ s. v. beregată, gâtlej, laringe. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime gâtiţă s. f … Dicționar Român
grumaz — GRUMÁZ, grumaji [(înv.) grumazi], s.m. 1. (pop.) Gât; p. restr. cerbice, ceafă. ♢ expr. A şi pleca grumazul (în faţa cuiva) = a se umili; a se lăsa robit. A şi îndoi grumazul = a renunţa la luptă, a se socoti învins. A pune piciorul pe grumazul… … Dicționar Român
guşă — GÚŞĂ, guşi, s.f. 1. (La păsări) Porţiune mai dilatată, în formă de pungă, a esofagului, în care alimentele stau câtva timp înainte de a trece în stomac. ♢ Compus: guşa porumbului (sau porumbelului) = a) plantă erbacee cu frunze opuse şi ascuţite … Dicționar Român
înghiţitoare — ÎNGHIŢITOÁRE, înghiţitori, s.f. (reg.) Gâtlej. – Înghiţi + suf. toare. Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 ÎNGHIŢITOÁRE s. v. beregată, faringe, gâtlej, laringe. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime înghiţitoáre s. f., g. d … Dicționar Român
gură — GÚRĂ, guri, s.f. I. 1. Cavitate din partea anterioară (şi inferioară) a capului oamenilor şi animalelor, prin care alimentele sunt introduse în organism; p. restr. buzele şi deschizătura dintre ele; buze. ♢ loc. adv. Gură n gură = foarte aproape… … Dicționar Român
guturai — GUTURÁI, guturaiuri, s.n. Boală contagioasă (cu caracter epidemic) provocată de virusuri, care constă în inflamarea acută a mucoasei nazale, fiind însoţită de o bogată secreţie apoasă; coriză. [var.: (reg.) gutunár s.n.] – lat. *gutturalium (< … Dicționar Român
gât — GÂT, gâturi, s.n. 1. Parte a corpului (la om şi la unele animale) care uneşte capul cu trunchiul; grumaz; gâtlan; p. ext. gâtlej. ♢ expr. A se arunca (sau a se agăţa etc.) de gâtul cuiva = a) a îmbrăţişa (cu căldură) pe cineva; b) a copleşi, a… … Dicționar Român
laringe — LARÍNGE, laringe, s.n. (anat.) Partea superioară a traheii, formată din mai multe cartilaje, în structura căreia intră şi coardele vocale; beregată. – Din it. laringe. cf. fr. l a r y n x . Trimis de LauraGellner, 17.05.2004. Sursa: DEX 98 … … Dicționar Român
