gâtlej — GÂTLÉJ, gâtlejuri, s.n. Partea interioară a gâtului (1), cuprinzând faringele cu esofagul şi laringele cu traheea; beregată, gâtiţă, înghiţitoare. – Gâlt (înv. gât < sl.) + suf. ej. Trimis de gall, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 GÂTLÉJ s. (anat.) … Dicționar Român
faringe — FARÍNGE, faringe, s.n. (anat.) Canal membranos şi musculos de forma unei pâlnii cu vârful în jos, care porneşte de la cavitatea bucală şi sfârşeşte la esofag şi care constituie locul de încrucişare a căilor respiratorii cu calea digestivă. – Din… … Dicționar Român
laringe — LARÍNGE, laringe, s.n. (anat.) Partea superioară a traheii, formată din mai multe cartilaje, în structura căreia intră şi coardele vocale; beregată. – Din it. laringe. cf. fr. l a r y n x . Trimis de LauraGellner, 17.05.2004. Sursa: DEX 98 … … Dicționar Român
înghiţi — ÎNGHIŢÍ, înghít, vb. IV. tranz. I. A face să treacă mâncarea, băutura etc. în stomac prin faringe şi esofag; p. ext. a mânca, a devora. ♢ expr. A înghiţi (sau a face să înghită) hapul (sau un hap, găluşca) sau a o înghiţi = a suporta (sau a face… … Dicționar Român