înghiţit

înghiţit
ÎNGHIŢÍT s. înghiţire, înghiţitură. (înghiţit unui ac.)
Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonime

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Нужен реферат?

Look at other dictionaries:

  • înghiţi — ÎNGHIŢÍ, înghít, vb. IV. tranz. I. A face să treacă mâncarea, băutura etc. în stomac prin faringe şi esofag; p. ext. a mânca, a devora. ♢ expr. A înghiţi (sau a face să înghită) hapul (sau un hap, găluşca) sau a o înghiţi = a suporta (sau a face… …   Dicționar Român

  • absorbit — absorbít, ă I. adj., s. n. (fluid) încorporat de o substanţă absorbantă. II. adj. (fig.) preocupat; captivat. (< absorbi) Trimis de tavi, 08.01.2003. Sursa: MDN  ABSORBÍT, Ă, absorbiţi, te, adj. 1. Supt, înghiţit; încorporat. 2. fig.… …   Dicționar Român

  • ingerabil — INGERÁBIL, Ă, ingerabili, e, adj. Care poate fi ingerat, înghiţit. – Din fr. ingérable. Trimis de valeriu, 21.07.2003. Sursa: DEX 98  ingerábil adj. m., pl. ingerábili; f. sg. ingerábilă, pl …   Dicționar Român

  • pământ — PĂMẤNT, (3, 4, 5) pământuri, s.n. 1. Planetă a sistemului solar, locuită de oameni; p. ext. oamenii care locuiesc pe această planetă. ♢ expr. La capătul (sau marginile) pământului = foarte departe. De când (e lumea şi) pământul sau cât e lumea şi …   Dicționar Român

  • degurgita — degurgitá vb., ind. prez.1 sg. degurgitéz, 3 sg. şi pl. degurgiteáză Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic  DEGURGITÁ vb. tr. a elimina pe gură conţinutul înghiţit. (< fr. dégurgiter) …   Dicționar Român

  • disfagie — DISFAGÍE, disfagii, s.f. (med.) Dificultate în înghiţirea alimentelor. – Din fr. dysphagie. Trimis de LauraGellner, 16.06.2004. Sursa: DEX 98  disfagíe s. f. (sil. dis ), art. disfagía, g. d. disfagíi, art. disfagíei Trimis de siveco, 10.08.2004 …   Dicționar Român

  • gâl — interj. (De obicei repetat) Cuvânt care imită sunetul produs de lichide care curg dintr un vas (cu gâtul strâmt) sau care alunecă pe gât. – Onomatopee. Trimis de gall, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  gâl/gâl gâl interj. Trimis de siveco, 10.08.2004.… …   Dicționar Român

  • hap — HAP1 interj. Cuvânt care imită zgomotul produs de apucarea sau de înghiţirea rapidă a ceva. – Onomatopee. Trimis de gall, 30.06.2002. Sursa: DEX 98  HAP2, hapuri, s.n. (pop. şi fam.) Medicament preparat în formă de pastilă sau de caşetă, pentru… …   Dicționar Român

  • merge — MÉRGE, merg, vb. III. intranz. I. 1. A se mişca deplasându se dintr un loc în altul; a se deplasa, a umbla. ♦ (Despre nave sau alte obiecte plutitoare) A pluti. ♦ (Despre păsări, avioane etc.) A zbura. ♦ (fam.; despre mâncăruri şi băuturi) A… …   Dicționar Român

  • îneca — ÎNECÁ, înéc, vb. I. 1. refl. şi tranz. A muri sau a face să moară prin sufocare în apă (sau în alt lichid). ♢ expr. (refl.) A se îneca (ca ţiganul) la mal = a suferi un eşec în ultimul moment. 2. refl. (Despre nave) A se scufunda. ♢ expr. Parcă i …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”