duşcă — DÚŞCĂ, duşte, s.f. Cantitate de băutură (alcoolică) care se poate bea dintr o singură înghiţitură. ♢ expr. A da (de) duşcă = a bea dintr o singură înghiţitură sau fără să se oprească. – Din scr. dušak (gen. duška). Trimis de ana zecheru,… … Dicționar Român
gât — GÂT, gâturi, s.n. 1. Parte a corpului (la om şi la unele animale) care uneşte capul cu trunchiul; grumaz; gâtlan; p. ext. gâtlej. ♢ expr. A se arunca (sau a se agăţa etc.) de gâtul cuiva = a) a îmbrăţişa (cu căldură) pe cineva; b) a copleşi, a… … Dicționar Român
gură — GÚRĂ, guri, s.f. I. 1. Cavitate din partea anterioară (şi inferioară) a capului oamenilor şi animalelor, prin care alimentele sunt introduse în organism; p. restr. buzele şi deschizătura dintre ele; buze. ♢ loc. adv. Gură n gură = foarte aproape… … Dicționar Român
sorbitură — SORBITÚRĂ, sorbituri, s.f. 1. Sorbire. ♦ Cantitate de lichid care se poate sorbi dintr o dată; înghiţitură, duşcă. 2. (reg.) Mâncare lichidă; zeamă, supă, ciorbă. – Sorbi + suf. tură. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 SORBITÚRĂ… … Dicționar Român
îmbucătură — ÎMBUCĂTÚRĂ, îmbucături, s.f. 1. Cantitate dintr un aliment care poate fi vârâtă o dată în gură; înghiţitură, dumicat; p. ext. mâncare; bucătură. 2. Loc de asamblare a două ţevi, două burlane etc., a unui ştift care intră în locaşul său etc. –… … Dicționar Român
buşcă — BÚŞCĂ s. v. gură, îmbucătură, înghiţitură, muşcătură. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime … Dicționar Român
dumicat — DUMICÁT, dumicaţi, s.m. (pop.) Bucată mică ruptă dintr un aliment, atât cât se bagă o dată în gură; îmbucătură. – v. dumica. Trimis de RACAI, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 DUMICÁT s. v. gură, îmbucătură, înghiţitură, muşcătură. Trimis de siveco, 13 … Dicționar Român
ghiorţ — interj. Cuvânt care imită zgomotul produs de cel care bea un lichid cu înghiţituri mari sau de intestinele goale. – Onomatopee. Trimis de gall, 15.06.2002. Sursa: DEX 98 ghiorţ interj. Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic … Dicționar Român
scopot — SCÓPOT s. v. depărtare, distanţă, duşcă, gât, gură, interval, înghiţitură, răstimp, sorbitură, spaţiu, timp. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime … Dicționar Român
scăpăta — SCĂPĂTÁ, scápăt, vb. I. intranz. 1. (pop.; despre Soare, Lună şi alţi aştri; la pers. 3) A coborî spre asfinţit; a apune, a asfinţi. ♦ A aluneca în jos, a cădea, a se cufunda. ♦ (Despre ochi, priviri) A luneca, a se abate de pe obiectul fixat… … Dicționar Român
