- guşter
- GÚŞTER, (I) guşteri, s.m., (II, III) guştere, s.n. I. s.m. Specie de şopârlă de culoare verde, cu coada lungă, care se hrăneşte cu insecte (Lacerta viridis). II. s.n. (reg.) Gâtlej; esofag. ♦ Omuşor. III. s.n. (med.; pop.) Crup. – Din bg., scr. gušter.Trimis de gall, 13.09.2007. Sursa: DEX '98GÚŞTER s. (zool.; Lacerta viridis) (reg.) şopârlă.Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: SinonimeGÚŞTER s. v. beregată, crup, esofag, gâtlej, luetă, omuşor, uvulă.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimegúşter (zool. ) s. m., pl. gúşteriTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficgúşter (gâtlej, boală la copii) s. n., pl. gúştereTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficGÚŞTER guşteri m. 1) Şopârlă cu spatele verde şi cu coada foarte lungă, care se hrăneşte cu insecte; şopârlă verde. 2) pop. Parte a tubului digestiv cuprins între faringe şi stomac; esofag. 3) Prelungire musculară posterioară a cerului gurii; omuşor; uvulă; împărătuş. /<bulg., sb. gušterTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXgúşter (-ri), s.m. – 1. Varietate de şopîrlă, Lacerta viridis. – 2. Anghină difterică (pe laringe). – 3. Gît, gîtlej, beregată. – 4. Omuşor. – 5. Anghină. – Mr. guştu, megl. guşter. sl. (bg., sb., cr.) gušter (Miklosich, Slaw. Elem., 20; Miklosich, Lexicon, 149; Cihac, II, 132; Berneker 363), cf. sl. jašterŭ "şopîrlă", ngr. vουστέρα. Pentru semantism, cf. Cihac. – Der. guşteroaică, s.f. (şopîrlă); guşteriţă, s.f. (parazit intestinal, la cai), din sl. jašterica, sb. gušterica, bg. gušterice (Conev 46), cf. ngr. γουστερίτσα (Meyer, Neugr. St., II, 24); guşterariţă, s.f. (anghină).Trimis de blaurb, 26.10.2008. Sursa: DER
Dicționar Român. 2013.