grabnic

grabnic
GRÁBNIC, -Ă, grabnici, -ce, adj. (Adesea adverbial) Care se grăbeşte, care arată grabă; care se întâmplă repede, pe neaşteptate; care nu poate aştepta, nu poate întârzia, care trebuie făcut fără întârziere. Mers grabnic. Moarte grabnică. Treabă grabnică. – Grabă + suf. -nic.
Trimis de gall, 13.09.2007. Sursa: DEX '98

Grabnic ≠ încet
Trimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: Antonime

GRÁBNIC adj., adv. 1. adj. v. iute. 2. adv. v. iute. 3. adv. v. imediat. 4. adv. v. curând. 5. adj., adv. v. prompt. 6. adj. v. urgent.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

grábnic adj. m., pl. grábnici; f. sg. grábnică, pl. grábnice
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

GRÁBNI//C grabniccă (grabnicci, grabnicce) şi adverbial 1) (despre persoane şi despre manifestările lor) Care vădeşte grabă; cu grabă. 2) Care trebuie realizat cât mai degrabă; de neamânat; urgent. /grabă + suf. grabnicnic
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Поможем написать реферат

Look at other dictionaries:

  • urgent — URGÉNT, Ă, urgenţi, te, adj. (Adesea adverbial) Care necesită o rezolvare imediată, care nu admite amânare; grabnic. ♦ spec. (Despre telegrame) Care este expediat cu precădere pentru a sosi mai repede. – Din fr. urgent, lat. urgens, ntis. Trimis… …   Dicționar Român

  • iute — IÚTE, iuţi, adj. 1. Care acţionează sau reacţionează repede; expeditiv, prompt; care se produce repede, prompt. Om iute. Replică iute. ♦ Care fuge, aleargă, înaintează repede, rapid. Cal iute. Mers iute. ♦ (Adverbial) În grabă, repede, imediat,… …   Dicționar Român

  • mânie — MÂNÍE, mânii, s.f. 1. Izbucnire de iritare violentă, dar trecătoare, împotriva cuiva sau a ceva; furie, supărare mare. ♢ loc. adj. Iute (sau grabnic, rău) la mânie = care se înfurie uşor; irascibil. ♦ Necaz, ciudă. 2. (pop.; adesea determinat… …   Dicționar Român

  • presant — PRESÁNT, Ă, presanţi, te, adj. Care exercită o presiune. ♦ fig. Care impune o rezolvare imediată, care nu poate fi amânat; urgent, grabnic. – Din fr. pressant. Trimis de oprocopiuc, 12.04.2004. Sursa: DEX 98  PRESÁNT adj. 1. v. urgent. 2. v.… …   Dicționar Român

  • prompt — PROMPT, Ă, prompţi, te, adj. (Despre oameni) Care acţionează repede şi la timp. ♦ (Despre fapte, acţiuni etc.) Care se produce repede, fără întârziere. – Din fr. prompt, lat. promptus. Trimis de oprocopiuc, 09.05.2006. Sursa: DEX 98  Prompt ≠… …   Dicționar Român

  • săritor — SĂRITÓR, OÁRE, săritori, oare, adj., subst. I. adj. 1. Care sare. 2. Care se grăbeşte (să facă ceva); care intervine grabnic într o acţiune. ♦ spec. Care vine grabnic în ajutorul cuiva, care e gata oricând să ajute pe cineva. 3. (Despre lucruri)… …   Dicționar Român

  • agale — AGÁLE adv. Fără grabă; domol. – Din ngr. agália. Trimis de ana zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  Agale ≠ grăbit, iute, repede, grabnic, zorit Trimis de siveco, 13.10.2008. Sursa: Antonime  AGÁLE adv. alene, binişor, domol, încet, încetinel,… …   Dicționar Român

  • curând — CURẤND adv. 1. (Temporal) Peste puţin timp; îndată, imediat, numaidecât. ♢ În curând = în scurt timp, nu peste mult timp. Pe curând = în scurtă vreme, la scurt interval de timp (în raport cu prezentul). De curând = cu puţin timp înainte, nu… …   Dicționar Român

  • degrabă — DEGRÁBĂ adv. 1. La repezeală, repede, iute. 2. De timpuriu, curând, devreme. ♢ expr. Mai degrabă = mai uşor, mai curând. – De4 + grabă. Trimis de dante, 14.07.2004. Sursa: DEX 98  DEGRÁBĂ adv. v. curând, devreme, fuga, grabnic, imediat, iute,… …   Dicționar Român

  • grabă — GRÁBĂ s.f. Tendinţă, intenţie, dorinţă de a face ceva sau de a ajunge undeva cât mai repede; iuţeală, viteză (mare) cu care se face ceva; zor1, grăbire. ♢ loc. adv. În grabă sau în graba mare = grabnic, repede. – Din grăbi (derivat regresiv).… …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”