curând — CURẤND adv. 1. (Temporal) Peste puţin timp; îndată, imediat, numaidecât. ♢ În curând = în scurt timp, nu peste mult timp. Pe curând = în scurtă vreme, la scurt interval de timp (în raport cu prezentul). De curând = cu puţin timp înainte, nu… … Dicționar Român
grăbi — GRĂBÍ, grăbesc, vb. IV. refl., intranz. şi tranz. A acţiona sau a face pe cineva să acţioneze (mai) repede; a şi iuţi sau a face să şi iuţească mişcările, mersul. ♦ tranz. A face ca o treabă, un fenomen etc. să se întâmple, să se săvârşească mai… … Dicționar Român
Morbus Fabry — Klassifikation nach ICD 10 E75.2 Sonstige Sphingolipidosen (inkl. Fabry (Anderson )Krankheit) … Deutsch Wikipedia
amuşi — AMÚŞI1 adv. (reg.) Acum (2). – Amu + şi. Trimis de ana zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 AMUŞÍ2, amuşesc vb. IV. tranz. (reg.) A curăţa părul de pe pieile scoase din amuş. – Din amuş. Trimis de ana zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 … Dicționar Român
curînd — adv. – 1. (înv.) Fugind. – 2. Peste puţină vreme, îndată. – 3. Degrabă, repede. – 4. În scurt timp sau într un viitor imediat sau apropiat. – 5. (adj., înv.) Rapid, repede. – Mr. curundu, megl. curǫn. lat. currendo, de la vb. cŭrrĕre, cf. cure… … Dicționar Român
devreme — DEVRÉME adv. De timpuriu, din timp. – De4 + vreme. Trimis de IoanSoleriu, 18.01.2008. Sursa: DEX 98 Devreme ≠ târziu Trimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: Antonime DEVRÉME adv. 1. v. curând. 2. timpuriu, (pop.) degrabă. (Astăzi se culcă… … Dicționar Român
fuguţă — FUGÚŢĂ, fuguţe, s.f. Diminutiv al lui fugă1 ♦ (Adverbial, în forma fuguţa) Degrabă, fuga! ♢ expr. A da fuguţa = a se duce repede; a fugi. Fuguţa fuguţa = foarte repede, repede de tot. – Fugă1 + suf. uţă. Trimis de zaraza joe, 13.09.2007. Sursa:… … Dicționar Român
fugă — FÚGĂ1, fugi, s.f. 1. Deplasare cu paşi mari şi repezi; alergare, goană. ♢ loc. adv. Din (sau în) fugă sau (reg.) de a fuga = în timp ce fuge, fugind; p. ext. în grabă, în treacăt, fără o examinare mai atentă. Pe fugă = repede, grăbit. Cu fuga =… … Dicționar Român
grabnic — GRÁBNIC, Ă, grabnici, ce, adj. (Adesea adverbial) Care se grăbeşte, care arată grabă; care se întâmplă repede, pe neaşteptate; care nu poate aştepta, nu poate întârzia, care trebuie făcut fără întârziere. Mers grabnic. Moarte grabnică. Treabă… … Dicționar Român
mâine — MẤINE adv. În ziua care urmează celei de azi. ♢ loc. adj. De mâine = a) din ziua următoare celei de azi; b) din viitorul apropiat. ♢ expr. Pe mâine, formulă de salut la despărţire, indicând o reîntâlnire în ziua următoare. ♦ În viitorul apropiat; … Dicționar Român
