- săritor
- SĂRITÓR, -OÁRE, săritori, -oare, adj., subst. I. adj. 1. Care sare. 2. Care se grăbeşte (să facă ceva); care intervine grabnic într-o acţiune. ♦ spec. Care vine grabnic în ajutorul cuiva, care e gata oricând să ajute pe cineva. 3. (Despre lucruri) Care se ridică brusc în sus, de obicei sub impulsul unei forţe exterioare. ♢ (pop.) Fântână săritoare = fântână arteziană. II. subst. 1. s.f. (înv.) Cascadă. 2. s.m. şi f. Sportiv care participă la probe de sărituri. – Sări + suf. -tor.Trimis de IoanSoleriu, 18.04.2008. Sursa: DEX '98FÂNTÂNĂ SĂRITOÁRE s. v. arteziană, fântână (arteziană, ţâşnitoare), havuz.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: SinonimeSĂRITÓR adj. v. amabil, binevoitor, îndatoritor, serviabil.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: SinonimeSĂRITÓR s. v. acrobat.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimesăritór adj. m., pl. săritóri; f. sg. şi pl. săritoáreTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficSĂRIT//ÓR săritoroáre (săritoróri, săritoroáre) 1) şi substantival Care sare. 2) fig. (despre persoane) Care este totdeauna gata să ajute pe cineva; care vine în ajutor. /a sări + suf. săritortorTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX
Dicționar Român. 2013.