săritor — SĂRITÓR, OÁRE, săritori, oare, adj., subst. I. adj. 1. Care sare. 2. Care se grăbeşte (să facă ceva); care intervine grabnic într o acţiune. ♦ spec. Care vine grabnic în ajutorul cuiva, care e gata oricând să ajute pe cineva. 3. (Despre lucruri)… … Dicționar Român
arteziană — ARTEZIÁNĂ s. fântână (arteziană, ţâşnitoare), havuz, (înv.) şadârvan, fântână săltătoare, fântână săritoare. (arteziană Mioriţa din Bucureşti.) Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonime … Dicționar Român
cascadă — CASCÁDĂ, cascade, s.f. 1. Cădere naturală de apă pe cursul unui râu, provocată de o ruptură de pantă în profilul longitudinal al văii; cataractă. ♢ expr. Cascadă de râs = râs zgomotos, sacadat şi prelungit. 2. (tehn.; în sintagma) Montaj în… … Dicționar Român
cuc — CUC, cuci, s.m. 1. Pasăre călătoare cu pene cenuşii, cu coada lungă cu pete albe, care îşi depune ouăle în cuiburi străine pentru a fi clocite de alte păsări şi care este cunoscută prin sunetele caracteristice pe care le scoate (Cuculus canorus) … Dicționar Român
pârleaz — PÂRLEÁZ, pârleazuri, s.n. Trecătoare îngustă peste un gard (mai ales la ţară), făcută din una sau mai multe scânduri (ca nişte trepte) care se sprijină, la extremităţi, pe câte un ţăruş bătut în pământ. – Din bg., scr. prelaz. Trimis de valeriu,… … Dicționar Român
sări — SĂRÍ, sar, vb. IV. intranz. I. (Despre fiinţe) 1. A se desprinde de la pământ, avântându se în sus printr o mişcare bruscă, şi a reveni în acelaşi loc; a sălta. ♦ A dansa, a ţopăi, a zburda. ♢ expr. (tranz.) Sare tontoroiul (sau drăgaica), se… … Dicționar Român