cascadă

CASCÁDĂ, cascade, s.f. 1. Cădere naturală de apă pe cursul unui râu, provocată de o ruptură de pantă în profilul longitudinal al văii; cataractă. ♢ expr. Cascadă de râs = râs zgomotos, sacadat şi prelungit. 2. (tehn.; în sintagma) Montaj în cascadă = model de legare a unor aparate sau maşini electrice astfel încât curentul de la intrarea unui element să fie egal eu cel de la ieşirea elementului anterior. – Din fr. cascade.

Trimis de valeriu, 03.03.2003. Sursa: DEX '98



CASCÁDĂ s. (geogr.) cataractă, cădere de apă, (pop.) săritoare, şipot, urlătoare, (reg.) duruitoare, (prin Ban.) burău, (Transilv. şi Maram.) sărită, (prin Ban. şi Transilv.) săritură, (înv.) povornitoare.

Trimis de siveco, 15.01.2007. Sursa: Sinonime



cascádă s. f., g.-d. art. cascádei; pl. cascáde

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



CASCÁD//Ă cascadăe f. Cădere naturală de apă pe cursul unui fluviu, provocată de o ruptură în pantă; cataractă. ♢ cascadă de râs râs zgomotos şi sacadat. [G.-D. cascadei] /<fr. cascade

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX



CASCÁDĂ s.f. 1. Torent de apă care cade de la o mare înălţime; cataractă. ♢ Cascadă de râs = râs sacadat şi prelungit. 2. Montaj în cascadă = mod de legare a unor aparate, maşini sau circuite electrice astfel încât curentul de la intrare să fie egal cu cel de la ieşirea elementului anterior. [< fr. cascade, cf. it. cascata – cădere].

Trimis de LauraGellner, 17.03.2006. Sursa: DN



CASCÁDĂ s. f. 1. cădere naturală de apă de la o mare înălţime; cataractă². 2. (fig.) suită de lucrări care se produc în sacade. ♦ cascadă de râs = râs sacadat şi prelungit; cascadă de aplauze = aplauze puternice. 3. montaj în cascadă = mod de legare a unor aparate, maşini sau circuite electrice astfel încât curentul de la intrare să fie egal cu cel de la ieşirea elementului anterior. ♦ succesiune de uzine hidroelectrice pe un curs de apă regularizat. 4. cădere liberă, pe sol, a unui acrobat sau cascador. (< fr. cascade)

Trimis de raduborza, 05.04.2009. Sursa: MDN