sărit

SĂRÍT¹ s.n. Acţiunea de a sări; săritură. – v. sări.

Trimis de IoanSoleriu, 13.09.2007. Sursa: DEX '98



SĂRÍT², -Ă, săriţi, -te, adj., s.f. I. adj. 1. (fam.) Smintit, ţicnit, aiurit, nebun. 2. (În expr.) Cu inima sărită = extrem de emoţionat, de îngrijorat. II. s.f. 1. (În expr.) A-şi pierde sărita sau a-şi ieşi din sărite = a-şi pierde cumpătul, a se enerva. A scoate (pe cineva) din sărite = a supăra rău, a înfuria pe cineva. 2. (pop.) Săritură, salt; p. ext. distanţă mică. ♢ loc. adj. De-a sărita = cu sărituri, săltăreţ. – v. sări.

Trimis de IoanSoleriu, 13.09.2007. Sursa: DEX '98



SĂRÍT adj., s. v. alienat, dement, descreierat, înnebunit, nebun, smintit, ţicnit.

Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime



SĂRÍT s. 1. v. escaladare. 2. săltare, sărire. (săritul într-un picior.) 3. omitere, sărire. (săritul unui pasaj din text.)

Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime



SĂRÍT s. v. goană, gonire, împreunare, montă.

Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime



sărít adj. m., pl. săríţi; f. sg. sărítă, pl. săríte

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



sărít s. n. (pl. sărite în loc. pe sărit)

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



SĂRÍ//T sărittă (săritţi, săritte) 1) v. A SĂRI. 2) şi substantival (despre persoane) Care şi-a ieşit din minţi; ţicnit; smintit. ♢ Cu inima sărittă cuprins de o emoţie puternică. /v. a sări

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX