- săritură
- SĂRITÚRĂ, sărituri, s.f. 1. Rezultatul acţiunii de a sări; salt. ♦ Nume dat mai multor probe sportive (în atletism, nataţie, schi etc.) în care concurentul face un salt. 2. Spaţiu parcurs într-un salt. 3. fig. Trecere bruscă de la o idee la alta, de la o etapă, fază etc. la alta. ♦ Schimbare, oscilaţie bruscă. 4. Omisiune (de litere, de pagini); trecere cu vederea. – Sări + suf. -tură.Trimis de IoanSoleriu, 13.09.2007. Sursa: DEX '98SĂRITÚRĂ s. 1. salt, săltătură, (pop.) sărită, (reg.) saitoc, zburdătură, (înv.) săltare. (Dintr-o săritură.) 2. hop, salt. (săritură peste o groapă.) 3. v. omisiune.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: SinonimeSĂRITÚRĂ s. v. cascadă, cataractă, cădere de apă.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimesăritúră s. f., g.-d. art. săritúrii; pl. săritúriTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficSĂRITÚR//Ă săriturăi f. 1) Desprindere bruscă a unui corp din poziţia iniţială şi deplasare într-o anumită direcţie; salt. săritură înainte. săritură în sus. 2) Distanţă acoperită de cineva în urma unei asemenea mişcări. 3) mai ales la pl. Probă sportivă bazată pe această mişcare. săriturăi în lungime. săritură cu paraşuta. 4) Trecere peste ceva, încălcând succesiunea firească a lucrurilor. /a sări + suf. săriturăturăTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX
Dicționar Român. 2013.