- salt
- SALT, salturi, s.n. 1. Mişcare bruscă prin care corpul se desprinde de la pământ, sărind pe loc sau deplasându-se; mişcare de deplasare bruscă în zbor. 2. Trecere bruscă de la o situaţie ori stare la alta. – Din lat. saltus, it. salto.Trimis de IoanSoleriu, 17.07.2004. Sursa: DEX '98SALT adj. v. neînsoţit, singur.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: SinonimeSALT s. 1. v. săritură. 2. hop, săritură. (salt peste o groapă.)Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: SinonimeSALT s. v. dans, joc.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimesalt s. n., pl. sálturiTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficSALT salturi n. 1) Mişcare de desprindere bruscă a unui corp de pe poziţia iniţială şi de deplasare într-o anumită direcţie; săritură. 2) Trecere bruscă de la o situaţie la alta. /<lat. saltus, it. saltoTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXsalt adv. 1. (înv. şi reg.) singur, neînsoţit (de trupe, de escortă). 2. cel puţin, doar, numai.Trimis de blaurb, 17.11.2006. Sursa: DARSALT s. n. 1. mişcare bruscă, cu detentă musculară, prin care cineva se desprinde de la pământ, sărind pe loc sau deplasându-se. 2. săritură, cădere în vid (cu paraşuta). 3. trecere bruscă, fără grade intermediare. o salt calitativ = moment, stadiu necesar al dezvoltării în natură, în societate şi gândire, constând în schimbarea calităţii unui obiect sau proces, pregătită şi determinată de schimbările cantitative. 4. (inform.) ruptură de frecvenţă care intervine într-un program ca urmare a unei instrucţiuni de înlănţuire. (< lat. saltus, it. salto)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDNsalt adv. – Singur, neînsoţit. tc. salt (Tiktin). sec. XVII, înv.Trimis de blaurb, 03.11.2008. Sursa: DER
Dicționar Român. 2013.