- grabă
- GRÁBĂ s.f. Tendinţă, intenţie, dorinţă de a face ceva sau de a ajunge undeva cât mai repede; iuţeală, viteză (mare) cu care se face ceva; zor1, grăbire. ♢ loc. adv. În grabă sau în graba mare = grabnic, repede. – Din grăbi (derivat regresiv).Trimis de gall, 13.09.2007. Sursa: DEX '98Grabă ≠ încetineală, tărăgăneală, zăbavăTrimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: AntonimeGRÁBĂ s. 1. iuţeală, rapiditate, repezeală, repeziciune, viteză, zor, (rar) grăbire, (înv. şi pop.) repejune. (A făcut ceva în mare grabă.) 2. v. urgenţă. 3. precipitare, precipitaţie, pripă, pripeală, pripire, zor. (grabă strică treaba.)Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimegrábă s. f., g.-d. art. grábeiTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficîn grábă loc. adv.Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficGRÁB//Ă f. Tendinţă de a face ceva sau de a ajunge undeva cât mai repede; grăbire. ♢ În grabă repede; în pripă. În grabă mare foarte repede. grabăa strică treaba cu graba mai mult pierzi. [G.-D. grabei] /Din a grăbiTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX
Dicționar Român. 2013.