- urgent
- URGÉNT, -Ă, urgenţi, -te, adj. (Adesea adverbial) Care necesită o rezolvare imediată, care nu admite amânare; grabnic. ♦ spec. (Despre telegrame) Care este expediat cu precădere pentru a sosi mai repede. – Din fr. urgent, lat. urgens, -ntis.Trimis de valeriu, 03.04.2003. Sursa: DEX '98URGÉNT adj., adv. 1. adj. grabnic, neîntârziat, presant, (Transilv.) sorgoş. (Treburi urgent îl cheamă în provincie.) 2. adv. grabnic, imediat, iute, îndată, rapid, repede, (prin Transilv.) pripeşte. (Vino urgent să vezi.)Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonimeurgént adj. m., pl. urgénţi; f. sg. urgéntă, pl. urgénteTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficURGÉN//T urgenttă (urgentţi, urgentte) şi adverbial Care necesită soluţionare imediată; fără tărăgănare; grabnic. Chestiune urgenttă. A pleca urgent. ♢ Telegramă urgenttă telegramă care ajunge la destinaţie în cel mai scurt timp. /<fr. urgent, lat. urgens, urgenttisTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXURGÉNT, -Ă adj. Care nu suferă întârziere, grabnic, presant. ♦ (Despre telegrame) Care se expediază cu precădere, pentru a sosi mai repede. [< fr. urgent, it. urgente, cf. lat. urgens < urgere – a grăbi].Trimis de LauraGellner, 25.06.2007. Sursa: DNURGÉNT, -Ă adj. care nu suferă întârziere, grabnic, presant. ♢ (despre telegrame) care se expediază cu precădere, pentru a sosi mai repede. (< fr. urgent, lat. urgens)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDNurgént (-tă), adj. – Grabnic. it. urgente, fr. urgent. – Der. urgenţă, s.f., din it. urgenza, fr. urgence; urgenta, vb. (rar, a grăbi, a accelera).Trimis de blaurb, 20.04.2009. Sursa: DER
Dicționar Român. 2013.