trancafleanca — TRÁNCA FLEÁNCA s.f. (fam.) Vorbărie goală, inutilă. ♦ Epitet dat unei persoane care flecăreşte. [var.: treánca fleánca s.f.] – Din trăncăni (derivat regresiv) + fleancă. Trimis de ionel bufu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 tránca fleánca/treánca… … Dicționar Român
treancafleanca — TREÁNCA FLEÁNCA s.f. v. tranca fleanca. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 TREANCA FLEÁNCA s. v. flecăreală, flecărie, flecărire, flecărit, limbuţie, pălăvrăgeală, pălăvrăgire, pălăvrăgit, sporovăială, sporovăire, sporovăit,… … Dicționar Român
tranc — interj. Cuvânt care imită zgomotul produs de o cădere sau de o lovitură puternică şi bruscă. [var.: tránca interj.] – Onomatopee. Trimis de ionel bufu, 28.06.2004. Sursa: DEX 98 tranc interj. Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar… … Dicționar Român
fleci — s.f. pl. (În expr.) A (se) face fleci = a (se) turti, a (se) zdrobi, a (se) fleşcăi, (reg.) a (se) fleci. – Probabil din *fleacă, cf. fleică. Trimis de claudia, 13.09.2007. Sursa: Neoficial FLECÍ, flecesc, v. IV tranz. şi … Dicționar Român
treanca — TREÁNCA: treanca FLEÁNCA f. Vorbărie fără rost. ♢ A fi o treanca a fi om de nimic. /tranca + fleanca Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX … Dicționar Român
bleandă — BLEÁNDĂ1, blende, s.f. (pop.) Sperietoare de păsări. ♦ Epitet pentru o persoană fără energie, molâie, bleagă. – et. nec. Trimis de paula, 20.08.2002. Sursa: DEX 98 BLEÁNDĂ2, blende, s.f. (reg.) Lovitură, îmbrânceală, brânci. ♦ Tiflă. – et. nec … Dicționar Român
bleau — BLEAU1 subst. (reg.; în expr.) A nu zice nici bleau = a tăcea din gură, a nu (mai) scoate o vorbă. Et.nec. Trimis de paula, 20.08.2002. Sursa: DEX 98 BLEAU2, bleauri, s.n. (reg.) Tablă de fier care îmbracă osia carului. [var.: bleah, bleav… … Dicționar Român
bârfi — BÂRFÍ, bârfesc, vb. IV. tranz., intranz. şi refl. recipr. A (se) vorbi de rău, a (se) ponegri, a (se) defăima, a calomnia, a cleveti. ♦ tranz. A flecări, a îndruga verzi şi uscate. – et. nec. Trimis de paula, 14.04.2009. Sursa: DEX 98 A bârfi ≠ … Dicționar Român
flecăreală — FLECĂREÁLĂ, flecăreli, s.f. Vorbărie fără rost, vorbă de clacă; flecărie, pălăvrăgeală. – Flecări + suf. eală. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 FLECĂREÁLĂ s. flecărie, flecărire, flecărit, limbuţie, pălăvrăgeală, pălăvrăgire,… … Dicționar Român
flencăni — FLENCĂNÍ, flencănesc, vb. IV. intranz. (pop.) A vorbi multe şi fără rost; a trăncăni. – Fleancă + suf. ăni. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 FLENCĂNÍ vb. v. flecări, îndruga, pălăvrăgi, sporovăi, trăncăni. Trimis de siveco,… … Dicționar Român
