- tranc
- TRANC interj. Cuvânt care imită zgomotul produs de o cădere sau de o lovitură puternică şi bruscă. [var.: tránca interj.] – Onomatopee.Trimis de ionel_bufu, 28.06.2004. Sursa: DEX '98tranc interj.Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficTRANC interj. (se foloseşte, uneori repetat, pentru a reda zgomotul produs de o lovitură, de o cădere bruscă) Tronc. /Onomat.Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXtranc interj. – Exprimă ideea de zgomot sau de pocnet. Creaţie expresivă, cf. tronc, clanţ. – Der. tranca-fleanca (var. treanca-fleanca), interj. (exprimă ideea de flecăreală sau de vorbă lungă), pentru partea a doua a compusului cf. fleancă; trăncăi (var. trăncăni), vb. (a hodorogi, a trosni, a flecări, a meliţa); trăncălău, s.m. (palavragiu, limbut); trăncănaie (var. trăncănea, trancafuse, catrafuse), s.f. (fleac, bagatelă, moft; boarfe), ultimele forme sînt mai puţin clare, cf. catrafuse, primele, probabil de la un pl. al formei următoare; trăncăneală, s.f. (flecăreală, mîncărime de limbă). Din rom. provine mag. trankálo (Edelspacher 23), cf. şi bg. drănkanie "flecăreală".Trimis de blaurb, 29.03.2009. Sursa: DER
Dicționar Român. 2013.