- tramă
- TRÁMĂ, trame, s.f. Fir de mătase, relativ gros şi afânat, întrebuinţat în urzeala sau în bătătura unor ţesături. ♦ fig. Intrigă a unei opere literare. ♦ fig. (livr.) Plan ascuns, intrigă, complot. – Din fr. trame, lat. trama.Trimis de claudia, 13.09.2007. Sursa: DEX '98TRÁMĂ s. v. acţiune, afabulaţie, fabulaţie, intrigă, maşinaţie, subiect, uneltire.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimetrámă s. f., g.-d. art. trámei; pl. trámeTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficTRÁM//Ă tramăe f. livr. 1) Fir de mătase obţinut prin răsucirea mai multor fire şi întrebuinţat ca bătătură. 2) Subiectul unei lucrări artistice (piesă de teatru, film, operă etc.). 3) fig. Acţiune duşmănoasă, pusă la cale în taină; uneltire; intrigă. /<fr. trameTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXtrámă s.f. (reg.) 1. bătătură, băteală. 2. urzeală. 3.fuior. 4. câlţi.Trimis de blaurb, 14.03.2007. Sursa: DARTRÁMĂ s.f. 1. Fir de mătase, obţinut prin răsucirea a cel puţin două fire care nu au mai fost răsucite şi întrebuinţat ca bătătură. 2. Subiectul propriu-zis al unei opere literare, al unei piese de teatru sau al unui film; acţiunea, intriga, canavaua pe care se ţes evenimentele operei respective. 3. (fig.) Intrigă, uneltire, complot. [< fr. trame, it., lat. trama].Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DNTRÁMĂ s. f. 1. fir de mătase prin răsucirea a cel puţin două fire, ca bătătură. 2. ansamblu de străzi pe care se concentrează traficul principal într-un teritoriu urban. 3. (constr.) distanţa dintre grinzi. 4. subiectul propriu-zis al unei opere literare, al unei piese de teatru, al unui film; acţiunea, intriga, canavaua pe care se ţes evenimentele operei respective. 5. (biol.) ansamblu de elemente, osatura sau partea rezistentă a unui ţesut. 6. (fig.) intrigă, uneltire, complot. (< fr. trame, lat. trama)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN
Dicționar Român. 2013.