existenţă

existenţă
EXISTÉNŢĂ, existenţe, s.f. 1. Faptul de a exista, de a fi real; categorie filozofică care se referă la natură, materie, la tot ceea ce există independent de conştiinţă, de gândire. ♦ Viaţă considerată în durata şi conţinutul ei. ♦ Durată (a unei situaţii, a unei instituţii). 2. Condiţiile, mijloacele materiale necesare vieţii. ♦ Viaţă; mod de viaţă, fel de trai. [pr.: eg-zis-] – Din fr. existence, lat. existentia.
Trimis de RACAI, 13.09.2007. Sursa: DEX '98

Existenţă ≠ inexistenţă
Trimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: Antonime

EXISTÉNŢĂ s. 1. (FILOZ.) fiinţă. 2. (FILOZ.) realitate. 3. trai, viaţă, zile (pl.), (înv. şi pop.) petrecere, vieţuire, (pop. şi fam.) veac, (înv.) petrecanie. (existenţă lui se scurgea în linişte.) 4. (fig.) pâine. (Cum îşi câştigă existenţă?) 5. v. prezenţă. (S-a semnalat existenţă lor la mari adâncimi.)
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

existénţă s. f. [x pron. gz], g.-d. art. existénţei; pl. existénţe
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

EXISTÉNŢ//Ă existenţăe f. 1) Situaţie existentă; faptul de a exista. 2) Realitate imediată şi concretă, care există independent de conştiinţa omului. 3) Mod de viaţă; fel de trai. 4) Totalitate de mijloace materiale necesare vieţii omului. [G.-D. existenţei] /<fr. existence, lat. existentia
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

EXISTÉNŢĂ s.f. 1. Noţiune filozofică care desemnează natura, materia, realitatea obiectivă, tot ceea ce există; faptul de a exista. ♦ Viaţă. 2. Mijloacele de trai. [pron. eg-zis-. / cf. fr. existence, lat. existentia].
Trimis de LauraGellner, 13.06.2006. Sursa: DN

EXISTÉNŢĂ s. f. 1. faptul de a exista. ♢ viaţă. 2. categorie filozofică fundamentală, natura, materia, realitatea obiectivă. o existenţă socială = categorie fundamentală a materialismului istoric desemnând latura materială şi cea spirituală a vieţii sociale; mijloacele de trai. (< fr. existence, lat. existentia)
Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Нужен реферат?

Look at other dictionaries:

  • existénţã — s. f. [x pron. gz], g. d. art. existénţei; pl. existénţe …   Romanian orthography

  • preexistenţă — PREEXISTÉNŢĂ, preexistenţe, s.f. Faptul de a preexista. ♢ (În diverse concepţii religioase) Presupusă existenţă anterioară a sufletului. [pr.: pre e] – Din fr. préexistence. Trimis de oprocopiuc, 08.04.2004. Sursa: DEX 98  Preexistenţă ≠… …   Dicționar Român

  • viaţă — VIÁŢĂ, vieţi, s.f. 1. Sinteză a proceselor biologice, fizice, chimice, mecanice care caracterizează organismele; faptul de a fi viu; stare a ceea ce este viu. ♢ loc. adj. Plin de viaţă sau cu viaţă = energic, viguros, vioi; vesel. Fără (pic de)… …   Dicționar Român

  • entitate — ENTITÁTE, entităţi, s.f. Conţinut de sine stătător, existenţă determinată (ca întindere, importanţă, valoare etc.). – Din fr. entité, lat. entitas, atis. Trimis de romac, 25.04.2004. Sursa: DEX 98  entitáte s. f., g. d. art. entităţii; pl.… …   Dicționar Român

  • idealism — IDEALÍSM s.n. 1. Orientare în filozofie, opusă materialismului, care consideră spiritul, conştiinţa, gândirea ca factor primordial, iar materia, natura, existenţa ca factor secund, derivat. ♢ Idealism obiectiv = idealism care concepe factorul… …   Dicționar Român

  • pâine — PẤINE, pâini, s.f. 1. Aliment de bază al omului, preparat dintr un aluat de făină (de grâu, de secară etc.) şi ingrediente, afânat prin fermentaţia drojdiei, frământat cu apă şi copt în cuptor; pită. ♢ expr. A mânca pâine şi sare (pe un sau dintr …   Dicționar Român

  • trăi — TRĂÍ, trăiesc, vb. IV. 1. intranz. A se afla în viaţă; a exista, a vieţui. ♢ (În formule de mulţumire, de salut, de urare etc.) Sa trăieşti! ♢ expr. (Formulă de jurământ) Aşa să trăiesc (sau să trăieşti etc.) = pe cuvânt de onoare, zău (aşa). 2.… …   Dicționar Român

  • coexistenţă — COEXISTÉNŢĂ, coexistenţe, s.f. Existenţa simultană a mai multor lucruri, fiinţe, fenomene. ♢ Coexistenţă paşnică = principiu de bază al relaţiilor internaţionale dintre state cu sisteme sociale diferite, potrivit căruia aceste state se angajează… …   Dicționar Român

  • condiţie — CONDÍŢIE, condiţii, s.f. 1. Fapt, împrejurare, de care depinde apariţia unui fenomen. 2. (La pl.) Împrejurare în care se petrece un fenomen. 3. Clauză a unei întelegeri, a unei convenţii. Condiţiile tratatului de pace. ♢ loc. adj. şi adv. Fără… …   Dicționar Român

  • conştiinţă — CONŞTIÍNŢĂ, (rar) conştiinţe, s.f. 1. (fil.) Sentiment, intuiţie pe care fiinţa umană o are despre propria existenţă; p. ext. cunoaştere intuitivă sau reflexivă pe care o are fiecare despre propria existenţă şi despre lucrurile din jurul său. 2.… …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
… Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”