- coexistenţă
- COEXISTÉNŢĂ, coexistenţe, s.f. Existenţa simultană a mai multor lucruri, fiinţe, fenomene. ♢ Coexistenţă paşnică = principiu de bază al relaţiilor internaţionale dintre state cu sisteme sociale diferite, potrivit căruia aceste state se angajează să trăiască în pace şi să rezolve litigiile dintre ele fără a apela la forţa armată – Din fr. coexistenceTrimis de IoanSoleriu, 28.06.2004. Sursa: DEX '98COEXISTÉNŢĂ s. v. concomitenţă.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimecoexisténţă s. f. [x pron. gz] → existenţăTrimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Dicţionar ortograficCOEXISTÉNŢ//Ă coexistenţăe f. Existenţă simultană. ♢ coexistenţă paşnică principiu potrivit căruia statele renunţă la aplicarea forţei, pledând pentru soluţionarea tuturor litigiilor pe calea tratativelor. [G.-D. coexistenţei] /<fr. co-existenceTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXCOEXISTÉNŢĂ s.f. Existenţă simultană a mai multor lucruri, fiinţe sau fenomene. ♢ Coexistenţă paşnică = politica bazată pe principiul coexistenţei ţărilor cu orânduiri sociale diferite, hotărâte să renunţe la folosirea războiului ca mijloc de rezolvare a litigiilor dintre state. [cf. fr. coexistence].Trimis de LauraGellner, 27.03.2006. Sursa: DNCOEXISTÉNŢĂ s. f. existenţă simultană a mai multor lucruri, fiinţe, fenomene. o coexistenţă paşnică = principiu de bază al relaţiilor internaţionale dintre state cu orânduiri sociale diferite, potrivit căruia acestea se angajează să renunţe la folosirea războiului ca mijloc de rezolvare a problemelor litigioase. (< fr. coexistence)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN
Dicționar Român. 2013.