- dualism
- DUALÍSM s.n. 1. Concepţie, doctrină care consideră ca principiu al existenţei două elemente diferite şi ireductibile, materia şi spiritul. 2. (impr.) Dualitate. 3. Formă de conducere statală realizată, în 1867, printr-o uniune personală între Austria şi Ungaria. [pr.: du-a-] – Din fr. dualisme.Trimis de ana_zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX '98DUALÍSM s. v. dualitate.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimedualísm s. n. (sil. du-a-)Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficDUALÍSM n. 1) Concepţie filozofică conform căreia la baza existenţei ar sta două elemente opuse, materia şi spiritul. 2) Coexistenţă a două principii contradictorii. [Sil. du-al] /<fr. dualismeTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXDUALÍSM s.n. 1. (op. m o n i s m) Concepţie filozofică potrivit căreia la baza existenţei stau două principii opuse şi ireductibile: materia şi spiritul, corpul şi sufletul, binele şi răul etc. 2. Dualismul austro-ungar = formă de conducere adoptată de monarhia austro-ungară după revoluţia din 1848, constând în alianţa păturilor conducătoare ale celor două naţiuni privilegiate (austriacă şi ungară). [< fr. dualisme].Trimis de LauraGellner, 25.02.2005. Sursa: DNDUALÍSM s. n. 1. dualitate (1). 2. concepţie filozofică potrivit căreia la baza existenţei stau două principii opuse şi ireductibile: materia şi spiritul, corpul şi sufletul, binele şi răul etc. ♢ (psih.) teorie potrivit căreia între fizic şi psihic nu există raporturi de interdependenţă, cu o natură şi funcţii distincte. (< fr. dualisme)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN
Dicționar Român. 2013.