esenţă

esenţă
ESÉNŢĂ, esenţe, s.f. 1. Ceea ce exprimă principalul şi stabilul din obiecte şi din fenomene, natura lor internă, ascunsă, latura lor care nu este dată sau perceptibilă nemijlocit; ceea ce poate fi cunoscut numai trecând de forma exterioară a lucrurilor, pătrunzând în adâncul lor cu ajutorul gândirii. ♢ loc. adv. În esenţă = în ceea ce este fundamental; în ultimă analiză. 2. Lichid volatil cu miros aromatic puternic, extras din plante sau preparat sintetic şi întrebuinţat în farmacie, în parfumerie sau pentru uzul casnic, mai ales în alimentaţie. ♦ Substanţă concentrată care, diluată (cu apă), dă un produs alimentar. 3. Varietate de arbori care alcătuiesc o pădure. ♦ Varietate de lemn. – Din fr. essence, lat. essentia.
Trimis de romac, 13.09.2007. Sursa: DEX '98

ESÉNŢĂ s. 1. chintesenţă. (esenţă a unui proces.) 2. natură, substanţă. (esenţă a unui fenomen.) 3. v. bază. 4. v. fond.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

esénţă s. f., g.-d. art. esénţei; (lichide, varietăţi de arbori, de lemn) pl. esénţe
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

ESÉNŢ//Ă esenţăe f. 1) Ansamblu de trăsături fundamentale, necesare, generale şi stabile ale unui lucru sau ale unui proces, care fac ca acesta să se deosebească de altele; natură internă a unui lucru sau a unui proces. 2) Substanţă mirositoare concentrată extrasă din plante sau preparată sintetic şi folosită, în stare diluată, în parfumerie sau în cofetărie. /<fr. essence, lat. essentia
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

ESENŢĂ, esenţe, s.f. Lichid volatil, cu aromă puternică, numit şi ulei eteric, extras din plante aromatice sau mirodenii (petale, flori, frunze, fructe, scoarţă, rădăcină) sau produs sintetic (aromă de cocos, de rom, de anason, de vanilie) care păstrează integral proprietăţile acestora (aromă, gust, principii active); se utilizează în scopuri medicinale, în parfumerie sau ca aromate în cofetărie şi patiserie, sub formă de soluţie alcoolică (esenţă de vanilie, de migdale) sau ca ulei aromatizat (ulei de lămâie, de mentă, de trandafir); se obţin esenţe şi prin reducerea unei fierturi (esenţă de ciuperci), prin infuzare (apă de trandafiri, de flori de portocal) sau prin macerare de materii vegetale (trufe, usturoi, ceapă, frunze) în oţet sau în vin, utilizate pentru asezonarea preparatelor culinare.
Trimis de gal, 13.09.2007. Sursa: DGE

ESÉNŢĂ s.f. 1. Ceea ce este principalul din obiecte şi din fenomene, totalitatea celor mai profunde şi stabile însuşiri şi relaţii ale obiectelor şi proceselor, ceea ce face ca un lucru, o fiinţă să fie ceea ce este, constituind natura lui. 2. Lichid volatil care se extrage din plante sau din anumite substanţe. ♦ Substanţă concentrată care, diluată, dă un produs alimentar. 3. Specie de arbori care alcătuiesc arboretul principal dintr-o pădure. ♦ Varietate de lemn. [< lat. essentia < esse a fi, cf. it. essenza, fr. essence].
Trimis de LauraGellner, 10.06.2006. Sursa: DN

ESÉNŢĂ s. f. 1. totalitatea celor mai profunde şi stabile însuşiri şi relaţii ale obiectelor şi proceselor realităţii, care constituie natura lor internă, ascunsă. o în esenţă = în ceea ce este fundamental; în ultimă analiză. 2. lichid volatil extras din plante sau din anumite substanţe. ♢ substanţă concentrată care, diluată, dă un produs alimentar. 3. specie de arbori care alcătuiesc arboretul principal dintr-o pădure. ♢ varietate de lemn. (< fr. essence, lat. essentia)
Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Нужна курсовая?

Look at other dictionaries:

  • esénţã — s. f., g. d. art. esénţei; (lichide, varietãţi de arbori, de lemn) pl. esénţe …   Romanian orthography

  • substanţă — SUBSTÁNŢĂ, substanţe, s.f. 1. Corp (omogen) alcătuit din atomi şi din molecule (formate din aceleaşi elemente) şi care posedă o anumită formă, culoare, miros, gust etc. ♢ Substanţă de contrast = substanţă chimică utilizată la examenele… …   Dicționar Român

  • chintesenţă — CHINTESÉNŢĂ s.f. 1. Ceea ce este esenţial, de bază într un lucru, într o concepţie etc. 2. (În filozofia antică) Substanţă considerată drept al cincilea şi cel mai subtil element material al lumii, din care ar fi alcătuite corpurile cereşti. [var …   Dicționar Român

  • esenţial — ESENŢIÁL, Ă, esenţiali, e, adj. Care constituie partea cea mai importantă a unei probleme sau a unui lucru; care ţine de esenţă (1), privitor la esenţă; de prim ordin, fundamental, principal. [pr.: ţi al] – Din fr. essentiel, lat. essentialis.… …   Dicționar Român

  • materie — MATÉRIE, materii, s.f. 1. (În filozofia materialistă) Substanţă concepută ca bază a tot ceea ce există; realitatea obiectivă care există în afară şi independent de conştiinţa omenească şi care este reflectată de aceasta; diversitatea fenomenelor… …   Dicționar Român

  • necesitate — NECESITÁTE, necesităţi, s.f. 1. Ceea ce se cere, se impune să se facă; ceea ce este de absolută trebuinţă; trebuinţă, nevoie. ♢ expr. De primă necesitate = absolut necesar, indispensabil (traiului). ♦ spec. (La pl. art.) Proces fiziologic de… …   Dicționar Român

  • numen — NÚMEN s.n. Lucru în sine, cunoscut numai prin raţiune, în opoziţie cu fenomenul, cunoscut senzorial. – Din fr. noumène. Trimis de bogdanrsb, 13.08.2004. Sursa: DEX 98  númen s. n. Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic  NÚMEN …   Dicționar Român

  • pepsicola — PEPSI CÓLA, pepsi cola, s.f. Nume comercial al unei băuturi răcoritoare acidulate, care conţine esenţă de cola. [var.: pépsi s.n.] – Din engl. pepsi cola. Trimis de ana zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  PEPSI CÓLA s. pepsi. (A băut un… …   Dicționar Român

  • pitagorism — PITAGORÍSM s.n. Curent filozofic din Grecia antică întemeiat de Pitagora, care considera că esenţa tuturor lucrurilor este numărul şi care a făcut descoperiri importante în domeniul aritmeticii, al geometriei şi al astronomiei. [var.: pitagoreísm …   Dicționar Român

  • tipic — TIPÍC1, tipicuri, s.n. 1. Formulă obişnuită, stereotipă; obicei, tradiţie, normă, regulă. 2. Carte care cuprinde ansamblul regulilor după care se oficiază slujbele religioase; normă, regulă pentru oficierea serviciului divin. – Din sl. tipikŭ.… …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”