pitagorism

PITAGORÍSM s.n. Curent filozofic din Grecia antică întemeiat de Pitagora, care considera că esenţa tuturor lucrurilor este numărul şi care a făcut descoperiri importante în domeniul aritmeticii, al geometriei şi al astronomiei. [var.: pitagoreísm s.n.] – Din fr. pythagorisme.

Trimis de oprocopiuc, 20.03.2004. Sursa: DEX '98



pitagorísm s. n.

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



PITAGORÍSM n. Doctrină filozofică a lui Pitagora şi a adepţilor săi, care afirmă că esenţa tuturor lucrurilor este numărul. /<fr. pythagorisme

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX



PITAGORÍSM s.n. Curent filozofic idealist din Grecia antică, întemeiat de Pitagora, care susţine că esenţa tuturor lucrurilor sunt numerele, simbolurile, că întregul univers constituie o armonie de numere. [cf. fr. pythagorisme < Pitagora – filozof şi matematician grec din antichitate].

Trimis de LauraGellner, 01.02.2007. Sursa: DN



PITAGORÍSM s. n. curent filozofic din Grecia antică, întemeiat de Pitagora, care susţine că esenţa tuturor lucrurilor sunt numerele, simbolurile, că întregul univers constituie o armonie de numere. (< fr. pythagorisme)

Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN