pitagoreic

PITAGORÉIC, -Ă, pitagoreici, -ce, adj., s.m. 1. adj. Care aparţine curentului filozofic idealist şi şcolii de matematică din Grecia antică întemeiate de Pitagora, privitor la Pitagora, la şcoala sau la doctrina lui filozofică; pitagoric. 2. s.m. Adept al filozofiei şi al şcolii de matematică a lui Pitagora. [pr.: -re-ic] – Din germ. pythagoreisch.

Trimis de oprocopiuc, 20.03.2004. Sursa: DEX '98



PITAGORÉIC adj. pitagoric. (Doctrina pitagoreic.)

Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonime



pitagoréic adj. m., s. m. (sil. -re-ic), pl. pitagoréici; f. sg. pitagoréică, pl. pitagoréice

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



PITAGORÉI//C¹ pitagoreiccă (pitagoreicci, pitagoreicce) Care ţine de pitagorism; propriu pitagorismului. /<germ. pythagoreisch

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX



PITAGORÉI//C² pitagoreicci m. Adept al pitagorismului. /<germ. pythagoreisch

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX



PITAGORÉIC, -Ă adj. Referitor la Pitagora, la pitagorism, propriu pitagorismului. // s.m. şi f. Adept al pitagorismului; pitagorician. [pron. -re-ic. / cf. it. pitagoreo, germ. pithagoreisch, lat. pythagoreus].

Trimis de LauraGellner, 01.02.2007. Sursa: DN



PITAGORÉIC, -Ă adj., s. m. f. (adept) al pitagorismului; pitagoric, pitagorician. (< germ. pythagoreisch)

Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN