chintesenţă

CHINTESÉNŢĂ s.f. 1. Ceea ce este esenţial, de bază într-un lucru, într-o concepţie etc. 2. (În filozofia antică) Substanţă considerată drept al cincilea şi cel mai subtil element material al lumii, din care ar fi alcătuite corpurile cereşti. [var.: (înv.) cvintesénţă s.f.] – Din fr. quintessence.

Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX '98



CHINTESÉNŢĂ s. esenţă. (chintesenţă a unui proces.)

Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonime



chintesénţă s. f. (sil. mf. chint-) → esenţă

Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Dicţionar ortografic



CHINTESÉNŢ//Ă chintesenţăe f. 1) Parte care constituie esenţialul a ceva (concepţie, lucru, operă etc.). 2) rar Substanţă considerată de alchimişti drept al cincilea material al lumii (pe lângă pământ, aer, apă şi foc). [G.-D. chintesenţei] /<fr. quintessence, germ. Quintessenz

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX



CHINTESÉNŢĂ s.f. 1. (Rar) A cincea esenţă, substanţă eterică considerată de alchimişti ca al cincilea element în afară de pământ, apă, aer şi foc. 2. Esenţa, principalul, esenţialul într-o concepţie, într-un lucru, într-o operă etc. [var. cvintesenţă s.f. / < fr. quintessence, cf. lat.sc. quinta essentia – a cincea esenţă].

Trimis de LauraGellner, 24.03.2006. Sursa: DN



CHINTESÉNŢĂ s. f. 1. (fil.) principiu material al lumii, atribut al eterului, considerat de cosmogonia antică drept al cincilea element (în afară de pământ, apă, aer şi foc). 2. esenţa, principalul, esenţialul într-o concepţie, într-o doctrină, într-o operă etc. (< fr. quintessence)

Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN