dinainte

dinainte
DINAÍNTE, adv. 1. În faţă, înainte. ♢ Pe dinainte = prin faţă. ♢ loc. adj. De dinainte = din faţă. ♢ expr. A (sau a-l) lua (pe cineva) gura pe dinainte = a spune ceva ce nu a vrut să spună, a-şi da fără voie gândurile pe faţă. A nu-i trece cuiva pe dinainte = a nu îndrăzni (din prea mare respect sau consideraţie) să se arate în faţa cuiva. ♦ (Adjectival, invar.) Din faţă, anterior. Rândul dinainte. ♦ (Substantivat, în forma dinaintea) Jumătatea din faţă a corpului unui animal. 2. De mai înainte, de mai de mult. ♢ (Adjectival, invar.) Asta-i lelea dinainte Care ne făcea plăcinte (JARNÍK-BÎRSEANU). ♢ loc. adj. De dinainte = de mai înainte, de adineaori. ♦ Din timp, de cu vreme. – Din de4 + înainte.
Trimis de Zavaidoc, 14.04.2008. Sursa: DLRM

DINAÍNTE adv. 1. (Local) În faţă, înainte. ♢ loc. adj. De dinainte = aflat în faţă. ♢ expr. A (sau a-l) lua (pe cineva) gura pe dinainte = a spune ceva ce nu a vrut să spună, a-şi da fără voie gândurile pe faţă. A nu-i trece cuiva pe dinainte = a nu îndrăzni (din prea mare respect sau consideraţie) să se arate în faţă cuiva; a acorda cuiva o deosebită consideraţie. ♦ (Adjectival, invar.) Din faţă, anterior. Rândul dinainte. ♦ (Substantivat; în forma dinaintea) Jumătatea din faţă a corpului unui animal sau al unui om. 2. (Temporal) De mai înainte, de mai de mult. ♢ loc. adj. De dinainte = de adineauri: pomenit cu o ocazie anterioară. ♦ Din timp, de cu vreme. – De4 + înainte.
Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX '98

Dinainte ≠ dinapoi, dindărăt
Trimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: Antonime

DINAÍNTE adj. invar., adv. 1. adj. invar. v. anterior. 2. adj. invar. v. anterior. 3. adv. înainte. (Îi pun dinainte mâncarea.)
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

de dinaínte prep. + adv.
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

dinaínte adv.
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

DINAÍNTE adv. 1) În spaţiul aflat în faţă; înainte; anterior. ♢ Pe dinainte prin faţă. A nu-i trece cuiva pe dinainte a nu îndrăzni să se arate în faţa cuiva. A-l lua gura pe dinainte a spune ceva ce nu ar fi vrut să spună. 2) Dintr-o perioadă trecută; de mai demult; de mai înainte. Hotărât dinainte. 3) Din timp. A se pregăti de ceva dinainte. /de + înainte
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Нужно решить контрольную?

Look at other dictionaries:

  • anterior — ANTERIÓR, OÁRĂ, anteriori, oare, adj. (Adesea adverbial) 1. Care precedă o anumită dată; precedent. 2. Care este aşezat în partea de dinainte. 3. (Despre sunete) Articulat în partea dinainte a cavităţii bucale. [pr.: ri or] – Din fr. antérieur,… …   Dicționar Român

  • preveni — PREVENÍ, prevín, vb. IV. tranz. 1. A atrage cuiva atenţia asupra consecinţelor (negative ale) unor acţiuni; a informa în prealabil; a avertiza, a prevesti. 2. A lua măsuri de precauţie pentru a înlătura ceva (neplăcut); a preîntâmpina. 3. (Rar) A …   Dicționar Român

  • termen — TÉRMEN, (1, 2, 3) termene, s.n., (4, 5, 6, 7, 8) termeni, s.m. 1. s.n. Dată fixă la care, potrivit unei învoieli, unei decizii sau unei dispoziţii prealabile, se execută o obligaţie (bănească) sau se realizează ceva; soroc. ♢ loc. adv. În (sau… …   Dicționar Român

  • înainte — ÎNAÍNTE adv. I. (Cu sens local) În faţă. ♦ În locul dintâi, în frunte. ♦ (Cu valoare de interjecţie) Îndemn de a înainta. II. (Cu sens temporal) 1. Mai devreme, mai întâi. ♢ expr. Mai înainte = a) mai demult; b) mai repede (decât altcineva sau… …   Dicționar Român

  • crupadă — CRUPÁDĂ, crupade, s.f. Săritură a calului cu picioarele dinainte sub burtă. – Din fr. croupade. Trimis de cristi, 27.07.2004. Sursa: DEX 98  crupádă s. f., g. d. art. crupádei; pl. crupáde Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar… …   Dicționar Român

  • delfin — DELFÍN1, delfini, s.m. 1. Mamifer marin cu corpul în formă de fus, care atinge mărimea de trei metri, cu botul alungit, prevăzut cu numeroşi dinţi conici, şi care trăieşte în grupuri compacte în toate mările; porc de mare (Delphinus delphis). 2.… …   Dicționar Român

  • destinaţie — DESTINÁŢIE, destinaţii, s.f. 1. Întrebuinţare (hotărâtă dinainte). 2. Loc, persoană către care se îndreaptă cineva sau unde se trimite ceva. – Din fr. destination, lat. destinatio. Trimis de RACAI, 30.09.2003. Sursa: DEX 98  DESTINÁŢIE s.… …   Dicționar Român

  • predestina — PREDESTINÁ, predestinez, vb. I. tranz. (Despre divinitate, destin) A hotărî dinainte soarta cuiva; a sorti, a meni, a ursi. – Din fr. prédestiner, lat. praedestinare. Trimis de RACAI, 21.10.2003. Sursa: DEX 98  PREDESTINÁ vb. 1. v. hărăzi. 2. a… …   Dicționar Român

  • predestinare — PREDESTINÁRE, predestinări, s.f. Acţiunea de a predestina şi rezultatul ei; ceea ce i ar fi cuiva dinainte hotărât de divinitate, de soartă; ursită, destin, soartă, predestinaţie. ♦ Doctrină potrivit căreia fiecare om ar avea fixat de mai înainte …   Dicționar Român

  • prenota — PRENOTÁ, prenotez, vb. I. tranz. (Rar) A înscrie dinainte pe cineva pe o listă, pentru a l avea în evidenţă. – Pre1 + nota. Trimis de oprocopiuc, 09.04.2004. Sursa: DEX 98  prenotá vb., ind. prez. 1 sg. prenotéz, 3 sg. şi …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
… Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”