- delfin
- DELFÍN1, delfini, s.m. 1. Mamifer marin cu corpul în formă de fus, care atinge mărimea de trei metri, cu botul alungit, prevăzut cu numeroşi dinţi conici, şi care trăieşte în grupuri compacte în toate mările; porc-de-mare (Delphinus delphis). 2. (art.) Constelaţie din emisfera boreală, în vecinătatea Căii-Laptelui. 3. Procedeu tehnic de înot în care sportivul, culcat cu faţa în jos, înaintează la suprafaţa apei prin mişcarea simultană şi simetrică a braţelor, dinainte spre înapoi, coordonată cu bătaia simultană în plan vertical a picioarelor. – Din lat. delphinus, it. delfino.Trimis de RACAI, 13.09.2007. Sursa: DEX '98DELFÍN2, delfini, s.m. 1. Titlu feudal purtat de unii conţi din Franţa. 2. Titlu purtat de fiul cel mai mare al regilor Franţei, moştenitorul prezumtiv al tronului (şi suzeran al provinciei Dauphiné). – Din delfin1 (după fr. dauphin).Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX '98DELFÍNUL s. art. (astron.) (pop.) crucea (art.). (delfin este numele unei constelaţii boreale.)Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonimedelfín (zool., ist.) s. m., pl. delfíniTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficDelfínul (astron.) s. pr. m.Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficDELFÍN1 delfini m. 1) Mamifer carnivor marin, care trăieşte în grupuri, având corp alungit şi cap care se prelungeşte cu un fel de cioc. 2) Stil de înot caracterizat prin mişcarea simultană şi simetrică a braţelor dinainte spre înapoi şi prin bătăi ale picioarelor în plan vertical. 3) art. Constelaţie din emisfera boreală, situată lângă Calea-Laptelui. /<lat. delphinus, it. delfinoTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXDELFÍN2 delfini m. ist. (folosit şi ca titlu) Fiul cel mai mare al regilor Franţei, moştenitor prezumtiv al tronului. /Din delfinTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXDELFÍN1 s.m. 1. Mamifer marin din ordinul cetaceelor, care trăieşte în cete în toate mările. 2. Stil de înot, caracterizat prin mişcarea simultană şi simetrică a braţelor, dinainte spre înapoi, coordonată cu mişcarea picioarelor în plan vertical. 3. Constelaţie din emisfera boreală, situată în vecinătatea Căii lactee. [< lat. delphinus, it. delfino].Trimis de LauraGellner, 08.09.2008. Sursa: DNDELFÍN2 s.m. Titlu feudal purtat de conţii Viennois din Franţa; titlu purtat de fiul cel mai mare al regilor Franţei, moştenitorul prezumtiv al tronului (şi suzeran al provinciei Dauphiné). [cf. fr. dauphin < Dauphiné – provincie din Franţa].Trimis de LauraGellner, 05.05.2006. Sursa: DNdelfín (delfíni), s.m. – Mamifer marin, porc-de-mare (Delphinus delphis). – Mr. dilfin. ngr. δελφίνι, şi modern din lat. delphinus; cf. tc. dülfin, alb. dhelfin, bg., tc. delfin. Din tc. provine var. (înv.) dulf, s.m., conservată ca nume de familie şi nume de cîine.Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DERDELFÍN1 s. m. 1. mamifer cetaceu marin cu corpul fusiform şi botul ascuţit, care trăieşte în cete în toate mările. 2. stil de înot, caracterizat prin mişcarea simultană şi simetrică a braţelor, dinainte spre înapoi, cu mişcarea picioarelor în plan vertical. (< lat. delphinus, it. delfino)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDNDELFÍN2 s. m. titlul purtat de fiul cel mai mare al regilor Franţei, moştenitorul prezumtiv al tronului. (după fr. dauphin)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN
Dicționar Român. 2013.