- dibaci
- DIBÁCI, -CE, dibaci, -ce, adj. Îndemânatic, abil, priceput, iscusit. – cf. scr. g i b a k .Trimis de IoanSoleriu, 17.07.2004. Sursa: DEX '98Dibaci ≠ neiscusit, nepriceput, stângaci, nedibaciTrimis de siveco, 22.10.2007. Sursa: AntonimeDIBÁCI adj. 1. v. îndemânatic. 2. v. inteligent.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimedibáci adj. m., pl. dibáci; f. sg. şi pl. dibáceTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficDIBÁC//I dibacie adj. (despre persoane şi despre manifestările lor) Care vădeşte pricepere şi îndemânare; îndemânatic; abil; iscusit. /cf. sb. dibaciTrimis de siveco, 29.12.2006. Sursa: NODEXdibáci (dibáce), adj. – 1. Iscusit, îndemînatic. – 2. (arg.) Frumos, fain. – var. (Mold.) ghibaci. sb. gibak "flexibil", din sl. gybati "a încovoia" (Cihac, II, 119; Tiktin; Byck-Graur, BL, I, 24), cu finala alterată prin analogie cu pl. Şi consoana iniţială a fost alterată, prin hiperurbanism, considerîndu-se probabil var. ghibaci ca fiind pronunţare mold. – Der. dibăci (var. ghibăci), vb. (a afla; a nimeri; arg., a pune mîna pe, a-şi însuşi); dibăcie, s.f. (dexteritate, iscusinţă, pricepere); nedibaci, adj. (lipsit de dibăcie). cf. dibui (după Tiktin şi Scriban, dibui, a influenţat probabil formal pe dibaci).Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER
Dicționar Român. 2013.