- îndemânatic
- ÎNDEMÂNÁTIC, -Ă, îndemânatici, -ce, adj. 1. Care execută bine şi uşor orice muncă manuală; iscusit, dibaci. ♦ (Adverbial) Cu îndemânare. 2. De care te foloseşti cu uşurinţă; comod. 3. (înv.) Potrivit, favorabil. [var.: îndemânátec, -ă, îndemănátec, -ă adj.] – Îndemână + suf. -atic.Trimis de valeriu, 25.04.2003. Sursa: DEX '98Îndemânatic ≠ inabil, incomodTrimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: AntonimeÎNDEMÂNÁTIC adj. 1. abil, deştept, dibaci, ingenios, iscusit, isteţ, meşter, priceput, (pop.) mehenghi, (înv. şi reg.) pricopsit, (prin Transilv.) prinzaci, (înv.) meşteşugareţ, practic, (fam. fig.) breaz. (Un meseriaş îndemânatic.) 2. iscusit, priceput, (înv.) practicos, practisit. (Un doctor îndemânatic.) 3. v. inteligent.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: SinonimeÎNDEMÂNÁTIC adj. v. avantajos, comod, confortabil, favorabil, prielnic, propice.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimeîndemânátic adj. m., pl. îndemânátici; f. sg. îndemânátică, pl. îndemânáticeTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficÎNDEMÂNÁTI//C îndemânaticcă (îndemânaticci, îndemânaticce) 1) Care are îndemânare; dibaci; iscusit; abil. Meseriaş îndemânatic. 2) Care poate fi folosit cu uşurinţă; comod. Instrument îndemânatic. /v. a îndemâna + suf. îndemânaticaticTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX
Dicționar Român. 2013.