inteligenţă — INTELIGÉNŢĂ, inteligenţe, s.f. 1. Capacitatea de a înţelege uşor şi bine, de a sesiza ceea ce este esenţial, de a rezolva situaţii sau probleme noi pe baza experienţei acumulate anterior; deşteptăciune. ♢ Inteligenţă artificială = capacitate a… … Dicționar Român
spirit — SPÍRIT, spirite, s.n. I. 1. Factor ideal al existenţei (opus materiei); conştiinţă, gândire; p. ext. minte, raţiune, intelect. ♦ Inteligenţă, deşteptăciune, isteţime; capacitate de imaginaţie, fantezie. ♢ expr. (Om) de (sau cu) spirit = (om) cu… … Dicționar Român
cuminţenie — CUMINŢÉNIE s.f. 1. Calitatea de a fi cuminte, purtare bună; seriozitate, cuminţie. 2. Înţelepciune, deşteptăciune. ♦ Prevedere, prudenţă. – Cuminte + suf. enie. Trimis de IoanSoleriu, 01.08.2004. Sursa: DEX 98 CUMINŢÉNIE s. 1. v. ascultare. 2.… … Dicționar Român
doxă — DÓXĂ s.f. sg. (fam.) Minte, pricepere, deşteptăciune. – Din ngr. dóxa. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 DÓXĂ s. v. deşteptăciune, intelect, inteligenţă, judecată, minte, pricepere, raţiune, spirit. Trimis de siveco, 13.09.2007 … Dicționar Român
cap — CAP1, (I, III) capete, s.n., (II) capi, s.m. I. s.n. 1. Extremitatea superioară a corpului omenesc sau cea anterioară a animalelor, unde se află creierul, principalele organe de simţ şi orificiul bucal. ♢ loc. adv. Din cap până n picioare = de… … Dicționar Român
creier — CRÉIER, creieri, s.m. 1. Partea cea mai importantă a sistemului nervos central la animale, organ al gândirii şi al conştiinţei la om, situat în cutia craniană şi compus din trunchiul cerebral, creierul mic şi emisferele cerebrale. ♢ Creierul mic … Dicționar Român
deştept — DEŞTÉPT, DEŞTEÁPTĂ, deştepţi, deştepte, adj. 1. Care nu doarme; treaz. ♦ Trezit din letargie, dintr o stare de amorţeală. 2. (Adesea substantivat) Care înţelege cu uşurinţă şi exact ceea ce citeşte, aude, vede; ager la minte, inteligent. ♦ (fam.) … Dicționar Român
deştepta — DEŞTEPTÁ, deştépt, vb. I. 1. refl. şi tranz. A (se) trezi din somn. ♦ A (se) trezi din letargie, dintr o stare de amorţeală, de visare etc.; p. ext. a reveni sau a face să revină la viaţă. 2. refl. (Despre sentimente, dorinţe, idei etc.) A se ivi … Dicționar Român
duh — DUH, duhuri, s.n. 1. (În superstiţii) Fiinţă supranaturală, imaterială; arătare, strigoi, stafie. ♢ Sfântul Duh = una dintre cele trei ipostaze sub care este înfăţişată trinitatea divină în creştinism. ♦ Spirit rău, drac, diavol. 2. Suflet,… … Dicționar Român
isteţ — ISTÉŢ, EÁŢĂ, isteţi, e, adj. Ager (la minte), deştept, iscusit, priceput. ♦ Vioi, sprinten. – Din sl. istĩcĩ. Trimis de valeriu, 21.07.2003. Sursa: DEX 98 Isteţ ≠ bleg, greoi, neghiob, prost, prostănac, redus, tâmp, tont, molâu, molatic,… … Dicționar Român
