- deştept
- DEŞTÉPT, DEŞTEÁPTĂ, deştepţi, deştepte, adj. 1. Care nu doarme; treaz. ♦ Trezit din letargie, dintr-o stare de amorţeală. 2. (Adesea substantivat) Care înţelege cu uşurinţă şi exact ceea ce citeşte, aude, vede; ager la minte, inteligent. ♦ (fam.) Şiret, viclean, şmecher. – lat. de-excitus.Trimis de IoanSoleriu, 11.10.2007. Sursa: DEX '98Deştept ≠ adormit, bleg, chiomb, mărginit, nătâng, nătărău, năuc, neghiob, nerod, prost, prostănac, redus, tâmp, tont, zevzec, nepriceputTrimis de siveco, 18.01.2008. Sursa: AntonimeDEŞTÉPT adj. 1. v. treaz. 2. v. sculat. 3. v. inteligent. 4. v. spiritual. 5. abil, dibaci, ingenios, iscusit, isteţ, îndemânatic, meşter, priceput, (pop.) mehenghi, (înv. şi reg.) pricopsit, (prin Transilv.) prinzaci, (înv.) meşteşugăreţ, practic, (fam. fig.) breaz. (Om deştept.) 6. chibzuit, cuminte, inteligent, înţelept. (O faptă deşteaptă.)Trimis de siveco, 24.10.2008. Sursa: Sinonimedeştépt adj. m., pl. deştépţi; f. sg. deşteáptă, pl. deştépteTrimis de siveco, 16.10.2007. Sursa: Dicţionar ortograficDEŞT//ÉPT deştepteáptă (deşteptépţi, deşteptépte) 1) şi substantival Care vădeşte deşteptăciune; cu capacităţi intelectuale deosebite; inteligent. 2) iron. Care se orientează cu pricepere în orice situaţie, trăgând foloase; hâtru; viclean; şiret; şmecher. 3) rar Care nu doarme; treaz. /<lat. deexcitusTrimis de siveco, 19.04.2007. Sursa: NODEX
Dicționar Român. 2013.