- spiritual
- SPIRITUÁL1, -Ă, spirituali, -e, adj. 1. Care aparţine spiritului (I 1), privitor la spirit; ideal, imaterial; sufletesc; intelectual; p. ext. cultural. 2. Inteligent, deştept, ager; dotat cu umor. ♦ Care oglindeşte, exprimă, denotă inteligenţă, isteţime, umor. 3. Care aparţine religiei sau bisericii; bisericesc, religios; duhovnicesc. ♦ (Substantivat, m.) Duhovnic. [pr.: -tu-al] – Din fr. spirituel.Trimis de RACAI, 30.05.2008. Sursa: DEX '98SPIRITUAL2 s.n. (Şi în sintagma negro spiritual) Cântec religios al negrilor americani care a constituit una dintre sursele jazului. [pr.: spírituăl] – cuv. engl.Trimis de LauraGellner, 30.05.2008. Sursa: DEX '98Spiritual ≠ material, nespiritualTrimis de siveco, 30.05.2008. Sursa: AntonimeSPIRITUÁL adj. 1. (FILOZ.) ideal, imaterial. (Elemente materiale şi elemente spiritual.) 2. imaterial, nematerial, sufletesc. (Aspectul spiritual al...) 3. moral, sufletesc, (înv.) moralic, moralicesc. (Ceva despre viaţa spiritual a unui popor.) 4. psihic, psihologic, sufletesc. (Starea spiritual a cuiva.) 5. intelectual. (Cultură spiritual.) 6. cerebral, intelectual, mintal, raţional. (Activitate spiritual.) 7. (bis.) bisericesc, ecleziastic, religios, (înv.) religionar. (Dogmă spiritual.) 8. (bis.) bisericesc, duhovnicesc, religios, sufletesc. (Păstor spiritual.) 9. adoptiv, sufletesc. (Ei sunt părinţii mei spiritual.) 10. deştept, inteligent, (înv.) spirituos. (O conversaţie spiritual.) 11. hazliu. (Glumă spiritual.)Trimis de siveco, 30.05.2008. Sursa: SinonimeSPIRITUÁL s. v. confesor, duhovnic.Trimis de siveco, 30.05.2008. Sursa: Sinonimespirituál adj. m. (sil. -tu-al), pl. spirituáli; f. sg. spirituálă, pl. spirituáleTrimis de siveco, 30.05.2008. Sursa: Dicţionar ortograficSPIRITUÁL spirituală (spirituali, spirituale) 1) Care ţine de spirit; propriu spiritului; imaterial; ideal. Viaţă spirituală. Valori spirituale. 2) Care are spirit; dotat cu inteligenţă; ager; inteligent. Om spiritual. 3) Care denotă vivacitate; de spirit; plin de spirit; ager; inteligent. Glumă spirituală. 4) (în filozofie) Care ţine de factorul imaterial; caracteristic pentru factorul imaterial. Putere spirituală. 5) Care aparţine bisericii; propriu bisericii; bisericesc. [Sil. -tu-al] /<lat. spiritualis, fr. spirituelTrimis de siveco, 30.05.2008. Sursa: NODEXSPIRITUÁL, -Ă adj. 1. Intelectual, sufletesc. 2. Care aparţine spiritului. 3. Inteligent, deştept, ager; înzestrat cu umor. // s.n. Cântec de cult protestant, modificat de populaţia de culoare din S.U.a., care i-a imprimat o puternică sincopare, schimbându-i treptat structura tonală. [pron. -tu-al. / cf. fr. spirituel, it. spirituale, lat. spiritualis < spiritus – spirit].Trimis de LauraGellner, 30.05.2008. Sursa: DNSPIRITUÁL1, -Ă adj. 1. care aparţine spiritului. ♢ intelectual, sufletesc. 2. inteligent, deştept, ager; înzestrat cu umor. (< fr. spirituel, lat. spiritualis)Trimis de raduborza, 30.05.2008. Sursa: MDNSPIRITUAL2, -Ă [SPIRITUĂL] I. s. n. cântec de cult protestant, modificat de populaţia de culoare din SUA, care i-a imprimat o puternică sincopare. II. s. m. f. membru al unor secţii ale ordinului franciscanilor, apărute în sec. XIII. (< engl., fr. spiritual)Trimis de raduborza, 30.05.2008. Sursa: MDN
Dicționar Român. 2013.