breaz

breaz
BREAZ, -Ă, breji, -ze, adj. 1. (Despre animale) Cu o pată albă în frunte sau cu o dungă albă pe bot. ♢ expr. A cunoaşte (pe cineva) ca pe un cal breaz = a cunoaşte foarte bine (pe cineva). 2. fig. (ir.; despre oameni) Deştept, isteţ, grozav. – Din bg. breaz.
Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX '98

BREAZ adj. v. abil, ager, deştept, dibaci, ingenios, inteligent, iscusit, isteţ, îndemânatic, meşter, priceput.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

breaz adj. m., pl. breji; f. sg. breáză, pl. bréze
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

BREAZ brează (breji, bréze) 1) (despre animale, mai ales despre cai) Care are o pată albă sau o dungă albă pe bot. ♢ A cunoaşte pe cineva ca pe un cal breaz a cunoaşte pe cineva foarte bine. 2) fam. Care se impune prin agerimea minţii; isteţ. ♢ A (nu) fi mai breaz decât alţii a nu se deosebi de alţii; a (nu) fi mai presus decât alţii. [Monosilabic] /<bulg. breaz
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

breáz (breáză), adj. – 1. Se spune despre animalele cu pete albe pe frunte. – 2. (Rar) Extraordinar, remarcabil. – Megl. breaz. sl. brĕzŭ "alb", bg. brĕz "pestriţ, bălţat" (Miklosich, Slaw. Elem., 15; DAR); cf. sl., bg. brĕza "mesteacăn", rus. bereza "mesteacăn", slov. brêzast "alb". Rut. barza "oaie cu pieptul alb", care s-a derivat greşit de la rom. barză, aparţine aceleaşi familii, ca şi sb. barzast "cafeniu" (cf. slov. brêzast), şi pare că reprezintă o fază sl. anterioară metatezei lichidelor, cf. gard, daltă. Der. brează, s.f. (animal cu pete albe; dans tipic); brezaie, s.f. (personaj mascat care se plimbă la sărbătorile de Crăciun, îmbrăcat ca un măscărici şi cu cap de animal; este obicei vechi, interzis fără rezultat de Alexandru Şuţu, la 22 decembrie 1819, fiindcă servea drept pretext violărilor de domiciliu şi a lucruri de ruşine şi vorbe de ocări, de fapt pentru care şi de la fraţii Domni de mai înainte au fost poprită), reprezintă sensul de "extraordionar" sau de "obiect care provoacă uimire", astfel încît pare greşită ideea din DAR de a lega cuvîntul de barză; brezi, vb. (a păta, a împestriţa); brezăi, vb. (a înzorzona); îmbrezăia, vb. (a îmbrăca în chip de brezaie).
Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Нужна курсовая?

Look at other dictionaries:

  • breaz — adj. m., pl. breji; f. sg. breázã, pl. bréze …   Romanian orthography

  • Breaza — Infobox Settlement subdivision type = Country subdivision name = ROU timezone=EET utc offset=+2 timezone DST=EEST utc offset DST=+3 map caption = Location of Breaza |official name=Breaza image shield=Coa breaza ph ro.png subdivision type1=County… …   Wikipedia

  • Mihalț — Michelsdorf Mihálcfalva Hilfe zu Wappen …   Deutsch Wikipedia

  • barză — BÁRZĂ, berze, s.f. Pasăre călătoare cu ciocul roşu, gâtul şi picioarele lungi şi cu penele, de obicei, albe, afară de vârfurile aripilor, care sunt negre; cocostârc (Ciconia ciconia). – cf. alb. b a r d h ë. Trimis de paula, 21.03.2008. Sursa:… …   Dicționar Român

  • brează — BREÁZĂ s.f. act. (În sintagma) Ca la breaza = dans popular românesc răspândit în zona subcarpatică munteană, şi în sudul Ardealului, cu ritm sincopat; melodie după care se execută acest dans. – Din n. pr. Breaza. Trimis de valeriu, 13.09.2007.… …   Dicționar Român

  • breza — BREZÁ, brezez, vb. I. (reg.) tranz. 1. A murdări, a păta. 2. A astupa cu lut spărturile din pereţi înainte de a i vărui. – Din breaz. Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  brezá vb., ind. prez. 1 sg. brezéz, 3 …   Dicționar Român

  • cal — s. 1. (zool.) cabalină, (pop. şi depr.) mărţână. 2. (iht.) cal de mare (Hippocampus hippocampus) v. căluţ de mare. 3. (tehn.) căluşel, război. (cal la moara de vânt.) 4. (tehn.) scaun. (cal la scăunoaie.) Trimis de siveco, 31.08.2005. Sursa …   Dicționar Român

  • cunoaşte — CUNOÁŞTE, cunósc, vb. III. 1. tranz. A lua cunoştinţă de obiectele şi de fenomenele înconjurătoare, reflectate în conştiinţă; a stabili în chip obiectiv natura, proprietăţile unui lucru, relaţiile dintre fenomene, a le da o interpretare conformă… …   Dicționar Român

  • căcior — căciór (căcioáră), adj. – 1. (Oaie) cu pete albe în jurul ochilor. – 2. Pătat, stropit. – Absurd, extravagant. Origine necunoscută. Este foarte probabil legat direct de căciulă, ceea ce se explică prin ideea de cap acoperit, care sugerează… …   Dicționar Român

  • deştept — DEŞTÉPT, DEŞTEÁPTĂ, deştepţi, deştepte, adj. 1. Care nu doarme; treaz. ♦ Trezit din letargie, dintr o stare de amorţeală. 2. (Adesea substantivat) Care înţelege cu uşurinţă şi exact ceea ce citeşte, aude, vede; ager la minte, inteligent. ♦ (fam.) …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
… Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”