căcior

căcior
căciór (căcioáră), adj. – 1. (Oaie) cu pete albe în jurul ochilor. – 2. Pătat, stropit. – Absurd, extravagant. Origine necunoscută. Este foarte probabil legat direct de căciulă, ceea ce se explică prin ideea de cap acoperit, care sugerează amplasarea petelor albe. Sensul 3 se datorează particularităţilor animalelor de acest fel, cf. breaz. După Cihac, II , 36, provine din mag. kacer "cochet, prost"; Scriban semnalează o asemănare, pur întâmplătoare, cu rut. kačur "raţă". – Der. căciorie, s.f. (extravaganţă, unicitate); căciori, vb. (a păta; a umple de noroi).
Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Поможем написать реферат

Look at other dictionaries:

  • cacior — caciór (caciúr), ă, cacióri, e, adj. (înv.; reg.) 1. (despre oi, cai şi porci) alb negru, cu pete, pestriţ. 2. (despre lucruri şi oameni) absurd, deşănţat, neîntemeiat, vrednic de râs. Trimis de blaurb, 25.03.2006. Sursa: DAR …   Dicționar Român

  • căciulă — CĂCIÚLĂ, căciuli, s.f. 1. Obiect confecţionat din blană de oaie sau de alt animal şi care serveşte la acoperirea capului. Bună ziua, căciulă (că stăpânu tău n are gură)! se spune, în bătaie de joc, unuia care nu salută. ♢ expr. A şi lua (sau a şi …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
… Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”