barză

BÁRZĂ, berze, s.f. Pasăre călătoare cu ciocul roşu, gâtul şi picioarele lungi şi cu penele, de obicei, albe, afară de vârfurile aripilor, care sunt negre; cocostârc (Ciconia ciconia). – cf. alb. b a r d h ë.

Trimis de paula, 21.03.2008. Sursa: DEX '98



BÁRZĂ s. (ornit.; Ciconia ciconia şi nigra) cocostârc, (reg.) bardăş, stârc.

Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonime



bárză s. f., g.-d. art. bérzei; pl. bérze

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



ciócul-bérzei (bot.) s. n.

Trimis de siveco, 22.11.2007. Sursa: Dicţionar ortografic



BÁRZĂ bérze f. Pasăre migratoare, de talie mare, cu cioc roşu, cu gât şi picioare lungi, cu penaj alb, având doar vârfurile aripilor negre; cocostârc. [G.-D. berzei] /cuv. autoht.

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX



bárză (bérze), s.f. – Pasăre călătoare, cocostîrc (cocostârc). – var. (Olt.) bardăş, bardoş. Cuvînt obscur, provenind probabil din lat. *gardea, în loc de ardea "bîtlan". Existenţa lui g- în lat. este atestată de it., sp. garza, port. garça. Este dificil de explicat alterarea iniţialei în rom. Este posibil să fie vorba de un b- primar, alterat tîrziu în it. şi sp., ca în cazul lui vadus › guado sau vastare › guastare (cf. Meyer-Lübke, Ital., 103; Rohlfs, Gramm., 250); sau mai curînd de o confuzie balcanică a lui g cu b, permanentă în sl. (cf. sb. briziti faţă de sl. griziti; sb. bozduvan din tc. bozdugan etc., şi care se produce în rom. numai inainte de un u (rubus › rug; lingua › limbă; nebula › negură; cf. lat. gula › sard. bula). Posibila der. de la ardea apare deja în REW 619. Totuşi, se consideră în continuare, în mod tradiţional şi general, că este vorba de un cuvînt din fondul autohton (Hasdeu, Col. Traian, 1873, p. 140), identic cu alb. barth (f. bardhë) "alb" (cf. Hasdeu 2526; DAR; Philippide, II, 698; Meyer 27; Barič, Albanorum. Studien, II; Capidan, Raporturile, 519; Candrea; Rosetti, II, 110). Pe lîngă faptul că această explicaţie este insuficientă, atîta vreme cît nu cunoaştem istoria cuvîntului alb., este posibil să avem a face cu o eroare de principiu. Ipoteza alb. se întemeiază, într-adevăr, pe o serie de supoziţii îndoielnice, cum ar fi ideea prealabilă că ambele cuvinte, alb. şi rom., sînt identice; ideea că păsările primesc de obicei numele culorii penajului lor; şi ideea că albul atrage cel mai mult atenţia din aspectul general al berzei. Nu trebuie să ne surprindă, prin urmare, dacă Lahovary 315 caută etimonul acestui nume în vreo rădăcină anterioară indo-europenei, care ar trebui să însemne "strălucitor". În ce ne priveşte, credem că alb. barth "alb", ca şi rut. barza "oaie cu pieptul alb" (pe care Candrea, Elementele, 400 şi Rosetti, II, 110 îl consideră der. din rom.) şi sb. barzast "cafeniu, brun" nu au nici o legătură cu numele berzei, şi reprezintă sl. brĕzŭ "alb", într-o fază anterioară metatezei lichidelor; cf. breaz.

Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER