- deşteptător
- DEŞTEPTĂTÓR, -OÁRE, deşteptători, -oare, adj. Care deşteaptă din somn. ♦ Ceas deşteptător (şi substantivat, n.) = ceasornic care sună automat la o oră spre a deştepta pe cineva din somn. – Deştepta + suf. -ător.Trimis de IoanSoleriu, 16.07.2004. Sursa: DEX '98DEŞTEPTĂTÓR s. (înv., în Transilv.) sculător.Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: SinonimeDEŞTEPTĂTÓRUL s. art. v. aldebaran.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimedeşteptătór adj. m., pl. deşteptătóri; f. sg. şi pl. deşteptătoáreTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficDEŞTEPTĂT//ÓR1 deşteptătoroáre (deşteptătoróri, deşteptătoroáre) Care deşteaptă; care trezeşte din somn. /a deştepta + suf. deşteptătorătorTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXDEŞTEPTĂT//ÓR2 deşteptătoroáre n. Ceasornic prevăzut cu un mecanism special, care sună automat la ora dorită pentru a deştepta pe cineva din somn. /a deştepta + suf. deşteptătorătorTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX
Dicționar Român. 2013.