- deşterne
- DEŞTÉRNE, deştérn, vb. III. (Rar) 1. tranz. A strânge aşternutul de pe pat sau faţa de pe masă (cu obiectele rânduite pe ea). 2. refl. A se întinde, a se desfăşura, a se succeda (pe dinaintea ochilor). [var.: diştérne vb. III] – Des1- + [a]şterne.Trimis de IoanSoleriu, 16.07.2004. Sursa: DEX '98A deşterne ≠ a aşterneTrimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: Antonimedeştérne vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. deştérn, 1 pl. deştérnem; conj. prez. 3 sg. şi pl. deşteárnăTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficA DEŞTÉRNE deştérn tranz. (cuverturi, covoare etc. aşternute) A da la o parte (intenţionat sau întâmplător). /des- + a aşterneTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX
Dicționar Român. 2013.