aşterne

aşterne
AŞTÉRNE, aştérn, vb. III. 1. tranz. A întinde un covor, o pânză etc. pe o suprafaţă. ♦ (Adesea fig.) A (se) împrăştia, a (se) răspândi pe jos, încât să formeze un strat (care se nivelează). 2. tranz. A pregăti (şi a întinde) aşternutul sau, p. ext., patul pentru culcare. ♦ A pregăti pe masă toate cele necesare pentru a mânca. 3. tranz. A scrie, a compune. 4. refl. şi tranz. A (se) întinde (orizontal) pe jos, a (se) culca la pământ. ♦ (fig.) A se apuca temeinic sau în tihnă de o treabă. ♢ expr. A se aşterne la drum = a porni la drum lung. A se aşterne drumului (sau câmpului etc.) = A fugi sau a merge foarte repede. 5. tranz. A trânti, a culca pe cineva la pământ (printr-o lovitură). ♢ expr. (înv.) A aşterne (pe cineva) la scară = a întinde (pe cineva) pe jos pentru a-l bate. – Din lat. asternere.
Trimis de RACAI, 30.09.2003. Sursa: DEX '98

A aşterne ≠ a deşterne
Trimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: Antonime

AŞTÉRNE vb. 1. v. culca. 2. v. depune. 3. v. cădea. 4. a aşeza, a întinde, a pune. (aşterne faţa de masă.) 5. v. pune. *6. (fam. fig.) a se aşeza, a se pune. (Se aşterne pe carte, pe învăţătură.)
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

AŞTÉRNE vb. v. arunca, azvârli, culca, dărâma, doborî, întinde, lungi, prăbuşi, prăvăli, răsturna, trânti.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

aştérne vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. aştérn; conj. prez. 3 sg. şi pl. aşteárnă; part. aşternút
Trimis de siveco, 17.11.2008. Sursa: Dicţionar ortografic

A AŞTÉRNE aştérn tranz. 1) A întinde pe o suprafaţă. aşterne covorul. aşterne o pânză. aşterne asfalt. 2) (patul) A pregăti pentru culcare, aranjând aşternutul. ♢ Cum îţi vei aşterne aşa vei dormi ce acţiuni vei întreprinde aşa rezultate vei obţine. 3) (masa) A înzestra cu cele necesare pentru a mânca. 4) (gânduri, idei etc.) A exterioriza în scris. 5) A face să se aştearnă. /<lat. asternere
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

A SE AŞTÉRNE mă aştérn intranz. 1) A se lăsa (pe o suprafaţă) formând un strat. Frunzele s-au aşternut pe sub copaci. 2) (despre fiinţe) A se întinde pe jos; a se culca la pământ. 3) fig. A se apuca serios de ceva. aşterne pe scris. aşterne la vorbă. ♢ aşterne la drum a porni la drum lung. 4) A se întinde în faţa ochilor; a se deschide; a se desfăşura. /<lat. asternere
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

aşterné (aştérn, aşternút), vb. – 1. A întinde, a extinde, a expune. – 2. A pune pe hîrtie, a scrie. – 3. A acoperi. – 4. A da jos, a trînti. – 5. (refl.) A fugi în goana mare (se construieşte cu dat.). – 6. (refl.) A-şi petrece timpul cu cineva. – 7. A face patul. – Mr. aşternu, aştearnire, megl. ştern, şterniri, istr. (a)şternu. lat. asternĕre (Cipariu, gram., 107; Puşcariu 151; Candrea-Dens., 105; REW 8248; DAR); cf. alb. stron, piem. sterni "a pava", tess. sterni "a întinde paie pe jos vitelor", sard. isterriri "a desface snopii", engad. sterner. – Der. aşternut, s.n. (lenjerie de pat; pat).
Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Поможем написать реферат

Look at other dictionaries:

  • aştérne — vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. aştérn; conj. prez. 3 sg. şi pl. aşteárnã; part. aşternút …   Romanian orthography

  • pune — PÚNE, pun, vb. III. A aşeza, a instala, a plasa într un loc. ♢ expr. A pune foc = a) a incendia; b) fig. a înrăutăţi situaţia. A pune (ceva) la foc = a expune (ceva) acţiunii focului (pentru a fierbe, a găti etc.). A pune (cuiva ceva) la picioare …   Dicționar Român

  • aşternut — AŞTERNÚT, aşternuturi, s.n. Faptul de a (se) aşterne; (concr.) totalitatea obiectelor cu care se pregăteşte patul (sau locul) pentru dormit; rufărie de pat; pat astfel pregătit. ♢ expr. A cădea (sau a pica) la aşternut = (la ghicitul în cărţi) a… …   Dicționar Român

  • aşeza — AŞEZÁ, aşéz, vb. I. I. 1. refl. şi tranz. A (se) pune pe ceva sau undeva pentru a şedea sau a face să şadă. ♢ expr. (refl.) A se aşeza în pat = a se întinde în pat; a se culca. A se aşeza la lucru = a începe să facă o treabă. ♦ refl. A poposi. ♦… …   Dicționar Român

  • întinde — ÎNTÍNDE, întínd, vb. III. I. 1. tranz. şi intranz. A îndrepta, a desfăşura, trăgând de unul sau de ambele capete un lucru care poate fi strâns, încolăcit, înfăşurat. ♢ expr. A întinde (cuiva) o cursă (sau laţul, un laţ) = a întinde o cursă, un… …   Dicționar Român

  • pat — PAT1, paturi, s.n. 1. Mobilă de lemn sau de metal, prevăzută de obicei cu somieră sau cu saltea; p. ext. mobila împreună cu lenjeria, cu aşternutul respectiv; aşternut, culcuş: crivat. ♢ expr. A face patul = a) a pune aşternutul pe pat pentru… …   Dicționar Român

  • pica — PICÁ1, pic, vb. I. 1. intranz. (înv. şi pop.) A cădea de la o oarecare înălţime. ♢ expr. (fam.) A pica (sau a fi picat) (ca) din cer (sau din lună, din nori, din stele) = a) a veni pe neaşteptate; b) a fi dezorientat, a nu şti ce să facă. A pica… …   Dicționar Român

  • aleză — aléză s. f., pl. aléze Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic  ALÉZĂ s.f. Bucată de pânză care se aşterne peste cearşaf sub un bolnav sau copil mic. [< fr. alèse]. Trimis de LauraGellner, 27.10.2004. Sursa: DN  *aléză s.f …   Dicționar Român

  • aşternere — AŞTÉRNERE s.f. (Rar) Acţiunea de a (se) aşterne. – v. aşterne. Trimis de cata, 07.02.2004. Sursa: DEX 98  AŞTÉRNERE s. aşezare, întindere, punere. (aşternere feţei de masă.) Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonime  aştérnere s. f., g. d.… …   Dicționar Român

  • cearşaf — CEARŞÁF, cearşafuri, s.n. 1. Obiect de rufărie pentru pat, confecţionat din pânză, care se aşterne peste saltea sau cu care se îmbracă plapuma. 2. (înv.) Pânză de turban, şal. [var.: cearceáf s.n.] – Din tc. çarşaf. Trimis de valeriu, 17.07.2008 …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
… Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”