- pat
- PAT1, paturi, s.n. 1. Mobilă de lemn sau de metal, prevăzută de obicei cu somieră sau cu saltea; p. ext. mobila împreună cu lenjeria, cu aşternutul respectiv; aşternut, culcuş: crivat. ♢ expr. A face patul = a) a pune aşternutul pe pat pentru dormit; b) a strânge aşternutul de pe pat. A strânge patul = a strânge, a aduna aşternutul în care s-a dormit. A cădea bolnav la pat = a se îmbolnăvi (grav). A fi pe patul de moarte (sau pe patul morţii) = a fi pe punctul de a muri, a fi în agonie, în comă. A muri în patul său = a muri în casa sa, a nu muri între străini. A boli în pat = a zăcea greu bolnav. A părăsi patul = a se face sănătos după o boală grea; a se restabili. 2. (pop.) Targă, năsălie. 3. (pop.) Răsadniţă. 4. Parte a unei instalaţii sau a unui sistem tehnic cu faţa superioară plană şi aproximativ orizontală, pe care se reazemă (şi alunecă) materiale sau anumite părţi ale instalaţiei sau ale sistemului tehnic. 5. Partea de lemn a puştii (sau a pistolului), pe care sunt fixate mecanismul şi ţeava şi care serveşte la imobilizarea armei în poziţia dorită în timpul tragerii. ♦ (Sport) Planşetă de pe care se execută trageri la tir. 6. Strat de material, orizontal sau înclinat, cu faţa superioară aproximativ plană, pe care se reazemă de obicei alte materiale. ♢ Pat de cale ferată = strat de balast pe care se aşază traversele de cale ferată. ♦ Partea mai joasă a unui teren. a unei depresiuni. 7. Strat din ceva. 8. Albie, matcă. – Din ngr. pátos "drum bătut".Trimis de valeriu, 03.02.2004. Sursa: DEX '98PAT2, paturi, s.n. (La jocul de şah) Situaţie în care un jucător, fără a fi în poziţie de şah, nu mai poate face nici o mişcare şi este obligat să înceteze jocul, partida declarându-se remiză. – Din fr. pat.Trimis de valeriu, 03.02.2004. Sursa: DEX '98FLOAREA-PÁTULUI s. v. parpian.Trimis de siveco, 23.11.2007. Sursa: SinonimePAT s. 1. (înv. şi reg.) strat, (Mold.) crivat, (înv.) iatac. (S-a întins în pat.) 2. aşternut, culcuş, (înv. şi reg.) sălaş. (Se frământa în pat.) 3. v. strat. 4. (tehn.) (reg.) reazem, strat, trup. (pat la războiul de ţesut.) 5. v. butuc. 6. (înv. şi reg.) strat, (reg.) condac, mai. (pat al puştii.)Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: SinonimePAT s. v. albie, curs, eşafodaj, grindei, matcă, năsălie, schelă, scândură, talpă, vad.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: SinonimePAT CÁLD s. v. pătul, răsadniţă.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimepat (mobilă, strat, răsadniţă, instalaţie, albie a unei ape) s. n., pl. páturiTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficpat (şah) s. n., pl. páturiTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficPAT1 paturi n. 1) Mobilă formată dintr-o suprafaţă orizontală fixată pe patru picioare, având, de obicei, două rezemătoare laterale, care serveşte omului pentru dormit sau pentru a sta culcat. pat cu somieră. pat cu saltea. ♢ pat pliant pat uşor şi pliabil din pânză (de cort), montată pe un schelet metalic. Fotoliu pat fotoliu care se poate întinde pentru a fi folosit ca pat. A sta la pat a fi (grav) bolnav. A fi pe patul de moarte (sau morţii) v. MOARTE. patul lui Procust măsură în care cineva încearcă să potrivească ceva cu forţa. 2) Aşternut sau tot ce se aşterne pentru culcat; culcuş. pat din paie. pat moale. ♢ A face (sau a aşterne) patul a pregăti aşternutul pentru culcare. A strânge patul a aduna aşternutul. 3) rar Targă pe care sunt purtate sicriile; năsălie. 4) Strat de material pe care se aşază alte materiale. pat de beton. ♢ pat de cale ferată strat de balast pe care se aşază traversele unei căi ferate. 5) Element al unui dispozitiv, al unei maşini sau al unui sistem tehnic pe care se reazemă, alunecă sau se rostogolesc alte elemente ale acestora. pat de strung. 6) Partea de lemn a armei pe care sunt fixate ţeava şi mecanismul; stratul puştii. /<ngr. pátosTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXPAT2 n. (la jocul de şah) Situaţie când unul dintre jucători, având celelalte piese blocate, nu-şi poate deplasa regele fără a-l pune în poziţie de şah. /<fr. patTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX-PAT Element secund de compunere savantă cu semnificaţia "bolnav". [< fr. -pathe, it. -pato].Trimis de LauraGellner, 13.07.2005. Sursa: DNPAT s.n. Situaţie la jocul de şah, în care un jucător, nemaiputând să deplaseze regele fără a intra în şah, este obligat să înceteze jocul, partida declarându-se remiză. / < fr. pat, it. patta].Trimis de LauraGellner, 19.01.2007. Sursa: DNPAT1 s. n. (şah) situaţie în care un jucător, nemaiputând să deplaseze regele fără a intra în şah, este obligat să înceteze, partida declarându-se remiză. (< fr. pat)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN-PÁT2 elem. pato-.Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDNpat (páturi), s.n. – 1. Strat, bază, sol. – 2. Mobilă de dormit; aşternut. – 3. Partea de lemn a puştii sau a tunului. – Mr., megl. pat. lat. pactum, din pangĕre "a stabili", cf. it. patto "aşternut de paie", pattume "pat", impatto "aşternut pentru vite", impattare "a aşterne la vite" (H. Meyer, Vox rom., X, 73-86; cf. REW 6138a). Rezultatul normal, *papt, trebuie să fi pierdut un p, prin disimilare, ca în botez, sau prin încrucişare cu gr. πάτος "fund", "strat de adîncime", cf. gr. πάτος "drum pietruit" (Meyer, alb. St., IV, 73; Candrea-Dens., 1356; Tiktin; Philippide, II, 726; Capidan, 217; Graur, BL, V, 73; Rohlfs, ZRPh., LXVII, 300), cf. sb. pàtos "laviţă" şi de asemeni sb., cr. pät "sul de căpătîi", ven. pato, pe care Vasmer, gr., 112, îl reduce totuşi la gr. πατερόν "căpătîi la pat"(pentru relaţia semantică a lui "căpătîi" cu "pat", cf. fr. sommier, traversin). În realitate, atît etimonul lat., cît şi cel gr. par să constituie în sine explicaţii suficiente pentru rom. Pentru ideea de "pat" derivată din cea de "a întinde", cf. plapumă, plocat. Următoarele ipoteze nu par să aibă rezultat: din mag. pad "bancă" (Cihac, II, 723); din dacică (Hasdeu, Col. lui Traian, 1873, 112); din lat. pătu(u)m, în loc de pătŭlum (Tagliavini, Studi rum., III, 86); din lat. *păvatum în loc de pavitum (Candrea, Éléments, 10; Pascu, Beiträge, 19; Pascu, lat. Elem., 276). Der. supat, adv. (dedesubtul patului), în loc de sub pat; pătui, vb. (a tortura); pătuc (var. pătulean, pătucel, pătuiac), s.n. (pătuţ); pătuiag, s.n. (pătul), dim. al lui pătui; pătul, s.n. (construcţie rudimentară fixată pe pari; un fel de placă de lemn aşezată într-un copac pentru paznici sau pentru păsări de curte; un fel de podeţ aşezat în mijlocul apei pe care stă pescarul; grînar, hambar), din pătui (Byck-Graur, BL, I, 23; cf. Tiktin) sau mai probabil formaţie regresivă de la pătuleţ (pat mic); pătuli, vb. (a depozita bucatele în hambar), pe care Scriban îl pune în legătură în mod echivoc cu sl. potuliti "a rîndui"; pătulaş, s.n. (porumbar aşezat între crengile unui copac); pataşcă, s.f. (targă, năsălie), cu suf. sl. -aşcă (relaţie propusă de Cihac, II, 248, cu rus. tačka, sau de Tiktin cu fr. patache, este dubioasă). – cf. pătură. – Din rom. provine bg. pat (Capidan, Raporturile, 224).Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER
Dicționar Român. 2013.
