deznãdéjde — s. f., g. d. art. deznãdéjdii; pl. deznãdéjdi … Romanian orthography
desperare — DESPERÁRE, desperări, s.f. Faptul de a despera; desperaţie. ♢ loc. adv. Cu desperare = (în mod) desperat, deznădăjduit; fig. (în legătură cu modul de a munci, de a se strădui etc. pentru ceva) din toate puterile, aprig. ♢ expr. A duce (sau a… … Dicționar Român
deznădăjduit — DEZNĂDĂJDUÍT, Ă, deznădăjduiţi, te, adj. 1. (Despre oameni) Care şi a pierdut orice nădejde (în rezolvarea sau îndreptarea unei situaţii); desperat. 2. (Despre sentimente, manifestări ale omului etc.) Care trădează, exprimă deznădejde; provocat… … Dicționar Român
of — OF, (1) interj., (2) ofuri, s.n. 1. interj. Exclamaţie care exprimă: a) durere, amărăciune, regret; deznădejde; necaz, ciudă; b) scârbă, dezgust; c) admiraţie, entuziasm; d) o dorinţă, o rugăminte; e) mirare, surprindere. 2. s.n. Oftat, suspin; p … Dicționar Român
apelpisie — APELPISÍE, apelpisii, s.f. (înv.) Stare de deznădejde, de desperare sau de exasperare. – DIn ngr. apelpisía. Trimis de cata, 11.02.2007. Sursa: DEX 98 APELPISÍE s. v. desperare, deznădejde. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime … … Dicționar Român
despera — DESPERÁ, despér, vb. I. 1. intranz. A şi pierde orice speranţă, a deznădăjdui. 2. tranz. (Rar) A face pe cineva să şi piardă nădejdile, răbdarea; a exaspera. [prez. ind. şi: desperez. – var.: disperá vb. I] – Din lat. desperare. Trimis d … Dicționar Român
deznădăjdui — DEZNĂDĂJDUÍ, deznădăjduiesc, vb. IV. intranz. şi tranz. A şi pierde sau a face să şi piardă orice nădejde (în rezolvarea sau îndreptarea unei situaţii); a despera. – Dez + nădăjdui. Trimis de dante, 17.07.2004. Sursa: DEX 98 A deznădăjdui ≠ a… … Dicționar Român
deznădăjduire — DEZNĂDĂJDUÍRE s.f. Faptul de a deznădăjdui; p. ext. deznădejde. ♢ loc. vb. (înv.) A aduce (pe cineva) la (sau în) deznădăjduire = a deznădăjdui; a exaspera. – v. deznădăjdui. Trimis de dante, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 Deznădăjduire ≠ nădăjduire … Dicționar Român
dumnezeu — DUMNEZÉU, (rar) dumnezei, s.m. 1. Fiinţă supranaturală, considerată în credinţele religioase drept creatoare a lumii şi cea care determină destinul oamenilor. ♢ loc. adj. Bătut de Dumnezeu = năpăstuit, nenorocit. ♢ expr. Încotro (sau unde, cum)… … Dicționar Român
desperaţie — DESPERÁŢIE, desperaţii, s.f. (înv.) Desperare. – Din lat. desperatio. Trimis de claudia, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 DESPERÁŢIE s. v. desperare, deznădejde. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime desperáţie s. f. (sil. ţi e; mf. spe ) … Dicționar Român
