- desperare
- DESPERÁRE, desperări, s.f. Faptul de a despera; desperaţie. ♢ loc. adv. Cu desperare = (în mod) desperat, deznădăjduit; fig. (în legătură cu modul de a munci, de a se strădui etc. pentru ceva) din toate puterile, aprig. ♢ expr. A duce (sau a împinge pe cineva) la desperare = a face (pe cineva) să-şi piardă nădejdea; a exaspera. [var.: disperáre s.f.] – v. despera.Trimis de claudia, 18.03.2009. Sursa: DEX '98DESPERÁRE s. 1. v. deznădejde. 2. v. exasperare.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimedesperáre/disperáre s. f. (sil. mf. -spe-), g.-d. art. desperării/disperării; pl. desperări/disperăriTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficDESPER//ÁRE desperareări f. Stare de apăsare sufletească cauzată de pierderea speranţei; deznădejde. [G.-D. desperării; var. disperare] /v. a desperaTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXDESPERÁRE s.f. Acţiunea de a despera şi (mai ales) rezultatul ei; deznădejde. ♢ Cu desperare = în mod deznădăjduit; (fig.) din toate puterile. [var. disperare s.f. / < despera].Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DNDESPERÁRE/DISPERÁRE s. f. faptul de a despera; deznădejde; desperaţie. o cu desperare = în mod deznădăjduit; (fig.) din toate puterile; a împinge (pe cineva) la desperare = a face (pe cineva) să-şi piardă nădejdea. (< despera)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN
Dicționar Român. 2013.