- despera
- DESPERÁ, despér, vb. I. 1. intranz. A-şi pierde orice speranţă, a deznădăjdui. 2. tranz. (Rar) A face pe cineva să-şi piardă nădejdile, răbdarea; a exaspera. [prez. ind. şi: desperez. – var.: disperá vb. I] – Din lat. desperare.Trimis de claudia, 13.09.2007. Sursa: DEX '98DESPERÁ vb. 1. v. deznădăjdui. 2. v. exaspera.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimedesperá/disperá vb. (sil. mf. -spe-), ind. prez. 1 sg. despér/dispér, 3 sg. şi pl. despéră/dispérăTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficA DESPERÁ despér 1. intranz. A-şi pierde speranţa; a ajunge în stare de deznădejde; a deznădăjdui. 2. tranz. A face să-şi piardă speranţa; a aduce în stare de deznădejde; a deznădăjdui. [var. a dispera] /<lat. disperareTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXDESPERÁ vb. I. intr. A-şi pierde speranţa, a deznădăjdui. [P.i. despér şi (rar) -rez, var. dispera vb. I. / < lat. desperare, cf. it. disperare, fr. désespérer].Trimis de LauraGellner, 10.05.2006. Sursa: DNDESPERÁ/DISPERÁ vb. intr. a-şi pierde speranţa, a deznădăjdui. (< lat. desperare, după fr. désespérer)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN
Dicționar Român. 2013.