despera — DESPERÁ, despér, vb. I. 1. intranz. A şi pierde orice speranţă, a deznădăjdui. 2. tranz. (Rar) A face pe cineva să şi piardă nădejdile, răbdarea; a exaspera. [prez. ind. şi: desperez. – var.: disperá vb. I] – Din lat. desperare. Trimis d … Dicționar Român
deznădăjduit — DEZNĂDĂJDUÍT, Ă, deznădăjduiţi, te, adj. 1. (Despre oameni) Care şi a pierdut orice nădejde (în rezolvarea sau îndreptarea unei situaţii); desperat. 2. (Despre sentimente, manifestări ale omului etc.) Care trădează, exprimă deznădejde; provocat… … Dicționar Român
deznădăjduire — DEZNĂDĂJDUÍRE s.f. Faptul de a deznădăjdui; p. ext. deznădejde. ♢ loc. vb. (înv.) A aduce (pe cineva) la (sau în) deznădăjduire = a deznădăjdui; a exaspera. – v. deznădăjdui. Trimis de dante, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 Deznădăjduire ≠ nădăjduire … Dicționar Român
apelpisi — APELPISÍ vb. v. despera, deznădăjdui, exaspera. Trimis de siveco, 09.03.2009. Sursa: Sinonime apelpisí ( sésc, ít), vb. – A exaspera, a scoate din fire. – Mr. apelpisire. ngr. ἀπελπίζω aorist ἀπέλπισα a dispera , de la ἐλπίδα speranţă (Gáldi… … Dicționar Român
apelpisit — APELPISÍT, Ă, apelpisiţi, te, adj., s.m. şi f. (înv.) (Om) deznădăjduit, desperat, exasperat, care nu se mai poate stăpâni. – Din apelpisi (înv. a deznădăjdui < ngr.). Trimis de cata, 29.02.2004. Sursa: DEX 98 APELPISÍT adj. v … Dicționar Român
obidi — OBIDÍ, obidesc, vb. IV. 1. refl. (înv. şi pop.) A se lăsa pradă deznădejdii sau durerii; a se necăji, a se amărî, a deznădăjdui. 2. tranz. (înv.) A deplânge, a jeli. 3. tranz. (înv.) A asupri, a împila, a oprima. – Din obidă. Trimis de ana zeche … Dicționar Român
spera — SPERÁ, sper, vb. I. intranz. şi tranz. A considera ca realizabilă o dorinţă, a avea speranţă; a nădăjdui. – Din lat., it. sperare. Trimis de claudia, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 A spera ≠ a deznădăjdui Trimis de siveco, 03.08.2004. Sursa:… … Dicționar Român
