deznora

deznorá vb., ind. prez. 3 sg. deznoreáză

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



deznorá, pers. 3 sg. deznoreáză, vb. I refl. (reg., înv.) a se risipi norii; a se însenina.

Trimis de blaurb, 08.05.2006. Sursa: DAR