- desemna
- DESEMNÁ1, desemnez, vb. I. tranz. A indica, a numi o persoană considerând-o cea mai potrivită pentru desfăşurarea unei activităţi, pentru ocuparea unei demnităţi sau a unei funcţii. ♦ (Rar) A indica unei persoane un anumit lucru. ♦ A numi într-o funcţie. – Din fr. désigner, lat. designare (după semn).Trimis de RACAI, 13.09.2007. Sursa: DEX '98DESEMNÁ2 vb. I. v. desena.Trimis de RACAI, 13.09.2007. Sursa: DEX '98A desemna ≠ a destitui, a revocaTrimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: AntonimeDESEMNÁ vb. 1. a face, a numi, a pune, (înv. şi pop.) a orândui, (înv.) a provivasi, a rândui. (Îl desemna ministru al său.) 2. v. alege. 3. v. constitui. 4. v. indica.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimedesemná (a indica, a numi o persoană) vb., ind. prez. 1 sg. desemnéz, 3 sg. şi pl. desemneázăTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficA DESEMN//Á desemnaéz tranz. 1) (persoane) A numi în vederea exercitării unei activităţi ori a ocupării unei funcţii sau demnităţi. 2) (lucruri, scopuri etc.) A indica printr-un gest sau printr-un semn. /<fr. designer, lat. designareTrimis de siveco, 29.11.2007. Sursa: NODEXDESEMNÁ vb. I. tr. A indica, a numi pe cineva pentru o demnitate, o funcţie etc., a designa. [< desemn + -a, cf. fr. désigner, lat. designare].Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DNdesemná (-néz, -át), vb. – A indica, a semnala. fr. désigner, adaptat conform paralelismului signe-semn.Trimis de blaurb, 26.07.2007. Sursa: DERDESEMNÁ vb. tr. a indica, a numi pe cineva pentru o demnitate, o funcţie etc.; a designa. (după fr. désigner, lat. designare)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN
Dicționar Român. 2013.