- numi
- NUMÍ, numesc, vb. IV. 1. tranz. A pune, a da cuiva un nume sau un calificativ, o poreclă drept nume; a denumi, a intitula, a chema, a boteza. ♦ refl. A purta numele de, a se chema; a căpăta o anumită denumire, poreclă sau un anumit calificativ. 2. tranz. A pomeni de cineva sau de ceva, a aduce în discuţie; a aminti, a invoca. 3. refl. A se socoti (sau a fi socotit) drept, a se considera (sau a fi considerat) ca fiind 4. tranz. A pune pe cineva într-o funcţie; a angaja; a da cuiva o însărcinare, a conferi cuiva un titlu, un grad. – Din nume.Trimis de bogdanrsb, 13.09.2007. Sursa: DEX '98A numi ≠ a destitui, a revoca, a licenţiaTrimis de siveco, 08.11.2006. Sursa: AntonimeNUMÍ vb. 1. a se chema, (înv. şi pop.) a striga, (pop.) a-i spune, a-i zice, (înv.) a se porecli. (Cum te numeşti?) 2. v. supranumi. 3. v. califica. 4. a se chema, a se spune, a se zice, (înv.) a se pomeni. (Cum se numeşte pe la voi această floare?) 5. v. constitui. 6. v. desemna. 7. v. înscăuna. 8. v. angaja.Trimis de siveco, 01.12.2008. Sursa: Sinonimenumí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. numésc, imperf. 3 sg. numeá; conj. prez. 3 sg. şi pl. numeáscăTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficA NUM//Í numiésc tranz. 1) A înzestra cu un nume; a denumi. 2) A desemna printr-un calificativ (de obicei depreciativ); a califica; a face; a taxa; a eticheta; a considera. 3) (fiin-ţe) A indica rostind sau scriind numele. 4) (per-soane) A desemna ca fiind potrivit (într-o funcţie). /Din numeTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXA SE NUM//Í mă numiésc intranz. A avea ca nume; a purta numele (de). /Din numeTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX
Dicționar Român. 2013.